duminică, 13 iunie 2010

Ce inseamna sa inveti chirurgie in Romania de astazi - episodul 1

Caini - Anunturi adoptii caini

Iata-ma-s dupa aproximativ vreo 7 luni de rezidentiat in chirurgie si tot 7 luni de la ultima postare. Trebuie sa recunosc faptul ca in clinica unde ma aflu, in afara de profesor si de vreo cativa doctori, am intalnit cele mai pacatoase persoane posibile din aceasta lume, incat, intocmai ca in "Sufletul lui Dorian Gray" iti vine sa-i omori fara nici-un fel de ezitare. In primul si in primul rand am intalnit un fel de spirit nenorocit de sclavagism care cred ca se gaseste si in lumea civilizata dar poate mai estompat. Muncesti enorm pentru lucruri extrem de inutile, doar sub auspiciul dorintei de a "fura meserie" ca deh... romanii is cu meseria. Si uite asa te captusesti cu zeci de externari, sute de bilete de tot felul, zeci de mii de foi de observati si daca ai noroc cateva ore de mana a III-a a IV-a in sala de operății. Toate ca toate, uneori am avut impresia ca avansez cu lucrurile astea ca incep sa le prind, dar... evident... ele au ramas constante. Atunci ca orice chirurg - in devenire - mi-am orientat privirea plina de speranta spre sala de operatii, dar ochii mi s-au rasucit la fel de dezamagiti ca si in primul caz. Prima data mi s-a spus ca sunt prea mic ca sa fiu o manutza mai avansata si deci sunt cretin si idiot prin definitie - lucru pe care l-am acceptat pana la un moment dat ca fiind normal.. Apoi mi s-a spus ca nu sunt de specialitate si deci mie nu-mi trebuie chiar sa invat toate "cacaturile", toate "rahaturile" ca in piept nu e chiar ca in burta si deci lucrurile sunt diferite... asadar stateam cu orele ca prostul in sala, nici nu operam - dadeam pense si instrumente - si lasam pe colegii mei pilangii de neam mare, mari talente sa opereze mana a doua ( sa fi vazut cu cata mandrie, tupeu nesimtit si mai ales ingamfare eram comandat de acestia din urma: "comprese!", "pean", "kocher", etc. ) iar cand vroiam sa operez imi dadeau peste mana pentru ca deh... eram nepriceput, nu eram ca ei mana a II-a. Am trecut si peste asta, mai ales ca unii din astia "mana a II-a" imi sunt reali prieteni si care au incercat sa ma invete ceva. Cu toate acestea, oboseala, mizerii, invidie, orgolii a survenit ETERNA, VESNICA PROBLEMA A ACESTEI OMENIRII, SPÂRCÂIALA UNIVERSICA care este FEMEIA. Evident Dumnezeu in marea lui intelepciune universica i-a construiat acestuia din urma si o PULA care sa o conecteze la mufa femeii care se numeste si PIZDA. Si deci avand in vedere ca doua mufe de acelasi fel nu pot fi conectate, automat m-am lins pe bot de operatie mana a II-a. Evident MUFA conectata la PULA chirurgului primar cu vechime intra foarte frecvent in operatie, era de ales in sacrificiul meu, i se explica totul, i se raspundeau la toate intrebarile, i se deschideau toate usile, i se aratau toate solutiile, primea tot sprijinul si suportul, etc. asta doar pentru ca avea o gaura de 5 x 7.5 cm intre picioare, umeda, imputzita, jegoasa, cloaca de microbi si mizerii in care chirurgul primar are nevoie din cand in cand sa se usureze de un lichid alb vascos, urat mirositor care uneori poate fi plasat - mai usor - si in gura femeii care este mufa USB a acesteia. Asadar am zburat fara drept de comentarii din echipa care avea femeia in centrul ei. Deci recomandarea mea este:


 1. Nu angajati femei in echipa Dvs operatorie
 2. Fugiti de clinicile / echipele operatorii unde sunt femei incluse

 PIZDA este inamicul numarul 1 al Rezidentului care vrea sa invete chirurgie.

(curand - Episodul 2 al acestor relatari)

joi, 11 martie 2010

SUPERFICIALITATE ŞI INCOERENŢĂ ÎN DRAGOSTE

... Nu de mult, am cunoscut o fată absolventă de facultate juridică. Nu avea frumuseţe corporală, fizică, sexuală, dar era o companie plăcută... cel puţin aparent. Evident, toate bune şi frumoase atât timp cât lucrurile merg bine din punctul ei de vedere. Însă, când lucrurile au început să scârţâie - că deh doar aşa este în viaţă - atunci Domnişoara a început să strâmbe din nas. Instantaneu îşi impunea punctul de vedere, iar dacă nu-i convenea ceva din ceea ce propuneam eu, pac-pac, se făcea "offline". În cele din urmă am renunţat pentru că la mijlocul nostru era o rigiditate extraordinară: eu nu toleram să fiu umilit de o fustă, iar ea nu lăsa deloc pentru că la Tribunal, evident, prin orice mijloace, trebuie să scapi/încarci inculpatul de vină, chiar dacă este nevoie să minţi cu neruşinare. Este foarte interesant, acest aer de "drept", în sensul că toate fetele din acest domeniu au un defect foarte invalidant: ţoalele scumpe, bijoux-urile, gusturi de fiţe, etc, toate nefiind naturale, "de tradiţie", ci doar o demonstraţie pură de ipocrizie şi fals-nobleţe... Şi nu ar fi mare problemă dacă ar fi pe banii lor, dar, de obicei bărbatul prost şi chirurg subvenţionează aceste "talente" extraordinare devenite ulterior "ţaţisme". Să fi văzut cu cât sârg atingea obiectele de lux şi de valoare, în special cele de artă în magazine... Într-adevăr erau gusturi mult mai bune decât "trendul actual" dar, toate nu făceau decât să evidenţieze "o grandomanie încolţită" în subconştient care ulterior va deveni o mândrie vădită, o îngâmfare... Nu mi-a plăcut acest gen de abordare al vieţii personale şi de cuplu, mi s-a părut foarte superficial şi periculos. O investiţie tacită, treptată şi sigură în propria persoană care, în viitor, va creşte tot mai mult întocmai ca un copac pe care îl uzi în fiecare zi şi care va ajunge să te sufoce complet cu grandoarea lui... apoi, dacă nu mai dai "sevă" pentru "doamna intelectual" vei fi "smuls din rădăcină".  Şi, mai presus, să fim siguri: doctorul nu va fi bun decât ca debitor, cuconiţa preferând desigur la pat pe o "zdreanţă" din "colectivul ei" care se îmbracă tocmai ca un "farmazon" cu cravată cu nod larg şi pantofi de lac cu costum de cadavru cu floare la piept.... vă daţi seama câtă împuţiciune trebuie să îndur în sala de operaţia când văd cum se varsă grăsimea din avocaţi, ingineri, profesori etc? Când te apropii cu nasul de hernie, plagă, eventraţie, maţe, etc mirosul este asemănător cu cel de la cadavru, doar că primul este "viu" (!) iar al doilea nu mai are aceeaşi vitalitate. Să vezi ce nostim este când îşi dau chiloţii de firmă jos, au vulva sau mătărânga rasă complet şi tu trebuie să le palpezi orificiul herniar. Şi mai nostim este când îţi tremură "gladiolele" de frică, tu ditamai chirurgul, că dacă nu se scoală marele jurist de pe masă cel puţin aşa cum l-ai pus, o să vezi cum vine televiziunea să te ia din sală şi să te ducă la puşcărie. cu mare alai. Să vezi ce tari în clanţă sunt avocaţii când e vorba de moralitatea doctorului faţă de pacient în cazul unui malpraxis, ei care sunt capabil să bage omul nevinovat în puşcărie ca să scape nu ştiu ce borfaş cu şapte lanţuri de aur la gât.

Cam atât pentru această seara....

pa

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Femei de doua parale

Pot spune că cele mai periculoase, cele mai viperine femei sunt cele intelectuale. Zilele trecute, o muiere, cică prietenă bună de-a iubitei mele, o sună pe aceasta şi îi spune că eu am pus pe un site un status cum că aş căuta femei. Domnişoara mea a suferit enorm pentru acest lucru, i-a frânt inima. Am muncit din greu să o pot linişti şi relaxa... Aşadar există foarte multe tute şi târfe geloase care nu au libertate de mişcare din cauza faptului că s-au făcut sclave unei alegeri proaste, deci vor căuta întotdeauna să vă fure visele, dându-se drept "prietenă de încredere" a unuia din membrii unui cuplu. Şi, întocmai cum am păţit eu, cel mai mult de suferit are "micuţa" de lângă mine, a cărei inimă şi al cărei suflet este acum împărţit de îndoială. Păcat, că unii se lăfăie în bani şi lux, iar alţii au dificultăţi financiare considerabile, ajung să trăiască de azi pe mâine şi tocmai aceştia din urmă, parcă nu ar fi deajuns, vor suferi cel mai mult de pe urma parşiveniei cocalarilor de Olt de pe plaiurile mioritice. Atât timp cât o femeie este în stare să sărute şi să ia în gură bărbaţia bărbatului, să îi înghită spurcăciunea sau să facă atâtea mizerii, iar apoi să vină să se întâlnească cu X şi cu Y pe care să îi declare prietenii ei şi apoi să le ţină prelegeri de moralitate şi corectitudine, mi se pare cea mai mare inutilitate şi înjosire, cea mai evidentă dovadă de greşeală a Creaţiei. Oricum, este foarte bine să ţii la distanţă astfel de oameni, faţă de care nu trebuie să ai nici-o clemenţă în nici-o situaţie indiferent de gravitatea şi "necesitudinea" ei.

luni, 28 decembrie 2009

CUM SE FACE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI SPECIALIZARE LA NOI

 (Această postare conţine limbaj neadecvat pentru persoanele sub 18 ani. Dacă nu aveţi peste 18 ani vă rog să parasiţi acest site).

Iată ce mă roagă să postez un bun prieten şi coleg de-al meu de-o breaslă cu mine:


 "Pentru că în ultimele zile am trecut prin nişte chestii de-a dreptul fenomenale şi mai ales de prost gust, am decis să îţi mai scriu câte ceva despre bălăcăreala obişnuită a zilelor de astăzi prin care poate trece un rezident. Deunăzi am fost să mă angajez la un spital din Bucureşti unde am aşteptat la nişte cozi interminabile şi am întâlnit personal medical mediu, cel care "intoxică" de obicei secţiile şi spitalele din ţara noastră, majoritatea piz.., care după ce că stau degeaba şi sunt murdare de căc.. la cur, te mai întâmpină şi cu acreală pentru că sunt puse în funcţie evident de domni profesori impotenţi şi cumpăraţi politic. Astfel încă din primele zile de "vizită" am fost luat a piz... de toate curvele şi căc...ele de pe secţie: "Du-te şi cumpără-mi şi mie un pachet de ţigări, du-te şi ia-mi şi mie etc..." asta după ce alergi toată ziua că deh, eşti la chermezu lu dom şef de secţie şi a pilelor lui, că doar nu vrei să ţi se ridice statuie din prima zi. Asta în afară de faptul că eşti discriminat rasial, politic, social, economic, sexual şi altele trebuie să mai înduri şi prostia ţinută în braţe cu atâta sârg... Trebuie să mărturisesc că încă din prima săptămână am luat-o cu cozile interminabile, cu discriminarea că nu sunt ardelean ( le-a intrat în cap la ăştia că sunt cei mai deştepţi din ţară), cu înjurăturile, cu PULILE în gură de la toţi doctorii mari şi de la toţi imigranţii din Orient ajunşi mari "ţirurgi" la noi, etc. Trebuie să mărturisesc că la câte iţi fac că...ţii  ăştia e mare lucru să nu îţi ieşi din fire... Şi eu totuşi reuşesc să nu-mi ies din fire, că altminteri nu am nimic de câştigat decât nervi şi boli. Ori eu vreau să fiu boier, să nu pun la suflet toate mizeriile - cel puţin încerc - că altminteri la ce rezistenţă are prostia la noi cred că aş ajunge la balamuc cu nervii praf. Vă daţi seama, dacă păţesc eu aşa ceva, care vreau să învăţ meserie şi să fiu un specialist bun, dedicat muncii, în ciuda orelor neplătite, în ciuda "renumeraţiei" de mizerie pe care o primesc, în ciuda sclavagismului discriminatoriu la care sunt supus, ATUNCI ce să mai zicem de sistemul ăsta cum că ar fi bun.. că de fapt nu este deloc! Ştii, pentru succes în viaţă şi în profesie mai ai nevoie şi de un dram de noroc... "

Un alt text primit de la un alt prieten de-al meu care m-a impresionat în mod remarcabil:

"Păi voi ştiţi cum se corectau lucrările scrise la Olimpiade în anii 90 - 2000 ? Se dădeau pe atunci examene fluviu - redacţionale - la olimpiade, şi numai copiii de X şi de Y luau premiul I. Păi, fetiţa mea a ajuns să fie internată la psihiatrie pentru că învăţa prea mult de frica notelor mici şi, în cele din urmă, a clacat nu a mai putut învăţa deloc pentru o perioadă.... Am avut enorm de suferit din pricina acestui lucru, au urmat tratamente, examene medicale perioadice, internări, şedinţe de psihoterapie şi multe altele. Iată cam cum se făcea corectura la olimpiade şi examene naţionale: se umplea o cancelarie cu o şleahtă de piz... cu studii superioare de toate vârstele, care mai de care, cu haine de blană, costumaţii scumpe de fiţe, neveste de mari puloşi din partidul de la putere de atunci, din judeţ. Se punea pe masă kilograme de "fursecuţe, pateuţe, biscuţele, sticksuri, suculeţe, cafeluţe, ţigărele", începea bârfa, curvărăsăreala şi totodată şi corectura. Nu mi-a venit a crede cum se corecta: totalmente superficial, fără nici-un fel de noimă. Se uitau aşa pe lucrări şi când vedea o piz... din asta crizată că scrie copilul un pic mai urât sau a folosit o exprimare mai stângace, începea să taie cu roşu prin lucrare fără să mai citească, aşa cum poate tăia lemne mă-sa de a fost cur... sau ţărancă. <> Astfel la unele contestaţii diferenţa de notă între contestaţie şi corectura primară depăşea adesea 3-4 puncte. Dar atunci când sărea în faţă lucrarea vreunei progenituri a vreuneia din cadre sau vrunuia din funcţie tare în judeţ - evident îi recunoşteau scrisul sau citeau prin etichetă a cui e lucrarea - gata, <> şi îi umflau nota foarte mult. Aşa se explică tradiţia celor care luau mereu premiul I an de an la olimpiade. Cine ştie câţi copii erau mult mai deştepţi ca aceia, şi nimeni nu i-a încurajat vreodată."

Deocamdată atât pentru această postare. Îmi cer scuze personal faţă de cititori că am permis un limbaj inadecvat, dar prostia unora poate fi poezia altora. Şi, am decis să le las neschimbate textele pentru ca să pun în evidenţă "charmul personal" al autorilor.

Pe curând,
Dr. Z

sâmbătă, 12 decembrie 2009

NAVIGARE DUPĂ.... GAGICI !!

Acum ceva vreme am făcut un cont pe un site "celebru" de "specialitate" în care să pot agăţa şi eu, că deh doar sunt bărbat, cât mai multe persoane de sex opus. Mi-am propuse de fapt un experiment să văd cât de atractiv sunt. Şi pot zice dragii mei că nu foarte mică mi-a fost dezamăgirea atunci când am văzut că deşi am contul de mult timp am numai 7 viewuri. Adică nimeni nu m-a căutat!! Aheaheaheah! Interesant nu? În aceste condiţii site-ul are un motor de căutare de prieteni care aduce în atenţia utilizatorului alte persoane de care ar putea fi interesat bazat pe "common interests", "common friends", "common school", "common nationality", etc. Cu toate că am vreo 57 de "cereri de prietenie" nesoluţionate de mai bine de câteva luni, tot primesc sugestii din astea pe mail. Însă primesc numai chioampe care îşi pun pozele în bikini şi sutien arătându-mi posteriorul "cât de frumos e" sau câte o "ţoapă ochelaristă" din asta cu părul lung care mestecă ciungă şi are obezitate gradul I îmbrăcată "business" care îşi pune poză de profil cu ea "conectată limbă-n limbă" cu cocalarul ei preferat cu ţepi ieşiţi din şanţul interemisferic - asta ca să arate lumii, probabil, ce căutată e ea şi să nu care cumva să-i dai add că "are prieten" - de parcă ar avea maşină străină, sau ar fi măritată. Dar cel mai îngrozitor este şi atunci când vezi câte o fată din asta cu părul "cârlionţat" şi zâmbet "cu bun simţ" cu blugii strânşi uşor pe posterior, cu pantofiori din ăia de la Nike şi cu o "borsetă cu diagonală" ţinută în poala vrunui băiat din aceia cu ochii albaştrii de zici că e rupt din vrun videoclip cu formaţii - "bla bla bla BOYS" - din alea "dulci" cu mulţi "băieţi frumoşi şi cu bun simţ" americani. (Oau ce mai frază mai e şi asta). Spre exemplu astăzi am primit "add" de la una care se "postase" cuminţică la braţul unui "borfaş" din ăla care se rade cu "one-use blade" în cap, cu ochelari coloraţi şi costum "fake" de la Armani. Am zis pe moment că poate e doar o poză aşa că am dat o raită prin albumele "gagicii"; toate pozele erau "compromise", de nu o ţinea ţăranul ăla în toate poziţiile posibile: ba în poală, ba pe picior, ba pe burtă şi în toate pozele evident.... limbi!!! limbi!!! Mi s-a făcut greaţă şi i-am dat evident "Nu, mulţumesc!". Altele însă au un profil "porno" pot zice, în genul "Black cocks banging blond/white/brunette chicks". Spre exemplu am o colegă mai veche care s-a măritat: am încercat să-i dau "add" pe mess, site-ul de mai sus, etc. Nimic frate, de parcă i-ar fi teamă că îi desfac căsnicia nu altceva! Îi era teamă că mă uit la ea la cât de voluminoasă este faţă de cum era, de îţi vine mâncarea la gură!! Sunt unele care au bărbaţi din ăştia geloşi care li se pare că femeia lor e cea mai frumoasă, şi cea mai căutată. Proastă e femeia aia de găseşte bărbat gelos: practic "ăla" o face curvă, pentru că nu are încredere în ea!! Ba unele îmi dau deny le e frică de mine.... sau unele sunt nesimţite pur şi simplu şi te mai şi întreabă "ne cunoaştem?": probabil că se uită prietenu' în listă - de parcă i-ar fi soţ - şi îi bagă câte un pumn în figură pentru fiecare "id" nou. Mă rog.... altele îţi dau add doar aşa "de ruşine" că ulterior nu-ţi mai răspund niciodată ba chiar sunt tot timpul offline. Oricum ca să agăţi în ziua de astăzi dai numai peste "chioampe" din astea care îşi pun poze cu iubiţii limbă în limbă, sau care se îmbracă în fuste mini şi arată posterior să le pice faţa la "jerkoff-eri". Aseară am primit spre exemplu mail de la unii (un site) care mă punea să dau click pe un link ce se numea "Top Escort". Am dat... ce am putut să văd nu pot descrie în cuvinte: numai posterioare de fete cu "chiloţei" din ăia cu şnur, craci cu jartiere şi diverse urâte care se îmbrăcau de parcă erau gata de o "orgie". Eu cred că erau snapshoturi din filme porno şi puse acolo....asta ca să atragă prostimea la "cheltuirea dezmăţătoare de bani". Oricum, cred că şi această mică povestioară se referă tot la imensa formă fără fond în care existăm astăzi.



Să auzim de bine... sau mă rog,

Hirugu :)

duminică, 6 decembrie 2009

FIECARE CU VIAŢA LUI!

Cu toată că am devenit un adult acum, trebuie să mărturisesc că cel mai bine este ca după vârsta de 25 de ani să nu mai locuieşti cu părinţii. Şi cum în ţara din care provin, acest lucru nu este deloc favorizat la vârsta aceasta, viaţa începe să devină un calvar mai ales dacă boşorogii de odinioară, "mari atei" cu "carnetul roşu" încep să tot o dea cu Dumnezeu în colo şi în coace. Aproape că începe să mi se facă greaţă. Cu toate astea dacă vrea Dumnezeu să ţi-o facă lată nu mai ai nici-o şansă. Şi uite aşa păţesc eu. Cum a apărut o situaţie mai favorabilă, încep să facă presiuni cât mai mari asupra ta astfel încât să te despartă de "vechea" situaţie şi astfel să accepţi idealurile lor narcisiste şi învechite, care aduc beneficiu doar averii nu şi dragostei, sentimentului, evoluţiei spirituale. Pun pariu că dacă aş fi mai sărac decât sunt, mai puţin "important" şi un pic mai nevoiaş - mai "ţăran" - în mod sigur nu aş mai fi fost pe placul la unele persoane aşa cum sunt acum. Şi ce bine ar fi fost! Am ales o specialitate la care toată lumea mă învaţă să renunţ cât mai pot, în care probabil voi fi vrun fel de sclav de foi de observaţie şi examene clinice, voi fi poate un fel de autolezionist, un om care în mod sigur nu se va putea ridica niciodată. Explicaţia e foarte simplă: nu am bani, nu provin din familie de bine, sunt fără pile, sunt apolitic. Cu toate acestea vor renunţa repede mai ales că eu am unele principii mai sănătoase. Vor renunţa repede pentru că sunt o persoană foarte dificilă şi rea, iar atunci când nu-mi face plăcere o anumită situaţie pur şi simplu tai orice legătură cu acea situaţie. Şi urăsc îngrozitor prefăcătoria şi ipocrizia: oamenii care odinioară nu dădeau doi bani pe mine, acum brusc îmi oferă cele mai frumoase cadouri şi mă apreciază pentru cel care sunt. Să fim serioşi! Întotdeauna am fost "opţiunea de urgenţă", băiatul de "scăpare", omul care rămâne de ales atunci când "se vor fi epuizat toate posibilităţile", etc. Interesant nu-i aşa? E greu când ai toată lumea împotriva ta şi Dumnezeu refuză să te ajute. Acum însă este momentul meu să refuz, este momentul meu să nu mai accept nici-un compromis cu nimenea. Ar trebui să-i las să se simtă la fel de penibili şi de refuzaţi ca atunci când şi eu m-am simţit la fel! Asta e viaţa, geniul e greu de menţinut într-o societate care fie nu ştie să aprecieze valorile, fie îşi creează ea valori false.


duminică, 29 noiembrie 2009

REPARTITIE

I just took something like a chest stuff or something.... That is cool!