PRIETENII ŞI DUŞMANII

Bună ziua,

Aş dori să atrag atenţia "opiniei publice" asupra semnificaţiei de prieten, cel puţin din punct de vedere filozofic. Unii cred că prietenul este cel cu care te duci la băută, alţii cred că este cel cu care faci sex fără bani sau cel care nu te trădează nicio dată, mai bine zis cel care nu-ţi e duşman. Aşa-i? Trebuie să mărturisesc că atunci când este vorba de bani, renume, imagine sau competiţie prietenul cel mai bun îţi poate deveni cel mai crunt duşman... şi poate fi considerat normal pentru că până la urmă fiecare este pentru el şi omul în natura sa vulgară, este cel mai egoist posibil. Aşadar nu se mai cade să considerăm conceptul vechi de prieten, ci mai bine să reconsiderăm pe cel nou, care se numeşte mai bine zis "cunoştinţă". Din punct de vedere filozofic prietenul este "cel care ar face/a făcut pentru tine ce ai făcut şi tu pentru el". Aşadar cel care face mai mult pentru tine decât tu pentru el, acela se numeşte ocrotitor sau binefăcător, iar cel care a făcut mai puţin se numeşte protejat sau ocrotit; unul este superior, celălalt este inferior. Aşadar un prieten  trebuie să fie egalul tău, trebuie să-ţi fie agreabil (şi reciproca), trebuie să fie aproape de tine (fizic şi intelectual), trebuie să te accepte, trebuie să-ţi înţeleagă nevoile, trebuie să te aprobe şi mai ales... trebuie să fie de acord, eventual să şi participe la acţiunile tale pentru a fi satisfăcut pe deplin dezideratul filozofic de mai sus. Şi bineînţeles RECIPROCA este oligatorie. După cum se vede în definiţie, cel care îşi alege prietenii tot acela îi şi denumeşte ca "prieteni". Păi ... la câţi de mulţi m-au declarat "prietenul" lor şi nu a au făcut nimic pentru mine, ba chiar unii la primul semn de slăbiciune, sau mai bine zis la "strâmbele" mincinoase ale altora - cu care sunt mai prieteni decât cu mine - s-au întors împotriva mea şi m-au trădat, ba unii chiar au început să facă ameninţări la adresa integrităţii mele sociale, economice şi morale. În ziua de astăzi prietenul nu mai este acel om în care te poţi baza la greu, ci a devenit batjocoritorul zilelor noastre, realul duşman de care trebuie să te temi: el sub aspectul bunelor intenţii şi gratitudini poate să fie cel mai periculos trădător, cel mai înverşunat duşman, cel mai "potent" pentru că tu, "prostul" care îl consideri prieten, îi împărtăşeşti toate secretele tale. Iată că nu definiţia prieteniei este problema, ci aplicabilitatea ei, adică felul în care ne alegem prietenii. Astăzi mai nesigur este prietenul decât duşmanul. Acesta din urmă, a avut măcar "bunul simţ" şi "moralitatea" de a se da pe faţă, singurul care stă departe de tine şi care chiar "te respectă" la adevarata ta valoare, şi care apreciază deci calitatea vieţii şi a actelor tale. Ba chiar, duşmanul poate fi singurul care să se dovedească "prieten la nevoie", care să te scoată din belea atunci când apelezi la el: acest lucru se explică prin fantezia duşmanilor de a deveni superiori adversarilor lor. Şi iată că totul constă într-o judecată profundă : acela de a departaja precis duşmanii şi prietenii noştrii. Păi eu în cariera mea, prietenii cei mai buni ai mei au fost din afara meseriei mele: colegii mei sub falsul titlu de "prieteni" îmi sunt cei mai crunţi duşmani, da chiar ei cu care îmi impart pâinea şi suferinţele zi de zi. Şi pentru ce mă duşmănesc? Pentru faptul că muncesc mai mult decât ei şi câştig mai mult decât ei pe căi cinstite şi curate, cu somn liniştit şi pentru că Prietenul meu Adevărat - Providenţa, Dumnezeu - este de nădejde şi nu mă trădează niciodată. Iată deci că societatea noastră a reunit conceptul de "duşman" şi "prieten" doar în termenul de Prieten însă departajat în "Prieten Adevărat" şi "Prieten simplu" sau "Prieten Fals". Păi un fals prieten este de fapt un duşman, chiar un duşman înverşunat şi nenorocit, cel mai rău dintre răi: un fel de lup cu blană de oaie. Femeile în schimb denumesc ca "prieteni" pe aceia care le batjocoresc ca "fecioare", cei care le "blowjob-esc", cei care le fac se fie mai "scârbalvnice" pentru viitor lor bărbat,.cei cu care se duc să facă nenumărate "scârbăciuni" şi "păcate" de care îmi e scârbă să pomenesc pe acest blog, cei care le înşeală şi până la urmă cei care le şi părăsesc şi le fac să devină "prostituate" ale evului nostru...Da! Şi pentru ele, cel mai de nădejde devine "amicul" care se ridică peste statutul de "prieten", amicul fiind cel care nu le necinsteste si nici nu le batjocoreste. Însă şi amicul în ziua de astăzi "luptă din răsputeri" pentru a deveni următorul "prieten".Iată deci că termenul de "amant" a fost înlocuit de prieten: acum există femei care au un soţ, un prieten şi foarte mulţi amici. Confuzia devine delirantă.Vă mai spun din experienţa proprie că TRĂDAREA VINE ÎNTOTDEAUNA DE LA CEI MAI APROPIAŢI AI TĂI, de la cunoscuţi. Pe viitor o să mai discutăm despre acest capitol. Tot ce vă sfătuiesc este să nu mai vulgarizaţi conceptul de prieten, ci mai bine să folosiţi o terminologie corectă în raport cu "caracterul oficial" al apropiaţilor Dvs.





Cu multă apreciere,
Un veşnic "prieten" / "amic" / "amant",

Dr. R. I.