Iată ce mă roagă să postez un bun prieten şi coleg de-al meu de-o breaslă cu mine:
"Pentru că în ultimele zile am trecut prin nişte chestii de-a dreptul fenomenale şi mai ales de prost gust, am decis să îţi mai scriu câte ceva despre bălăcăreala obişnuită a zilelor de astăzi prin care poate trece un rezident. Deunăzi am fost să mă angajez la un spital din Bucureşti unde am aşteptat la nişte cozi interminabile şi am întâlnit personal medical mediu, cel care "intoxică" de obicei secţiile şi spitalele din ţara noastră, majoritatea piz.., care după ce că stau degeaba şi sunt murdare de căc.. la cur, te mai întâmpină şi cu acreală pentru că sunt puse în funcţie evident de domni profesori impotenţi şi cumpăraţi politic. Astfel încă din primele zile de "vizită" am fost luat a piz... de toate curvele şi căc...ele de pe secţie: "Du-te şi cumpără-mi şi mie un pachet de ţigări, du-te şi ia-mi şi mie etc..." asta după ce alergi toată ziua că deh, eşti la chermezu lu dom şef de secţie şi a pilelor lui, că doar nu vrei să ţi se ridice statuie din prima zi. Asta în afară de faptul că eşti discriminat rasial, politic, social, economic, sexual şi altele trebuie să mai înduri şi prostia ţinută în braţe cu atâta sârg... Trebuie să mărturisesc că încă din prima săptămână am luat-o cu cozile interminabile, cu discriminarea că nu sunt ardelean ( le-a intrat în cap la ăştia că sunt cei mai deştepţi din ţară), cu înjurăturile, cu PULILE în gură de la toţi doctorii mari şi de la toţi imigranţii din Orient ajunşi mari "ţirurgi" la noi, etc. Trebuie să mărturisesc că la câte iţi fac că...ţii ăştia e mare lucru să nu îţi ieşi din fire... Şi eu totuşi reuşesc să nu-mi ies din fire, că altminteri nu am nimic de câştigat decât nervi şi boli. Ori eu vreau să fiu boier, să nu pun la suflet toate mizeriile - cel puţin încerc - că altminteri la ce rezistenţă are prostia la noi cred că aş ajunge la balamuc cu nervii praf. Vă daţi seama, dacă păţesc eu aşa ceva, care vreau să învăţ meserie şi să fiu un specialist bun, dedicat muncii, în ciuda orelor neplătite, în ciuda "renumeraţiei" de mizerie pe care o primesc, în ciuda sclavagismului discriminatoriu la care sunt supus, ATUNCI ce să mai zicem de sistemul ăsta cum că ar fi bun.. că de fapt nu este deloc! Ştii, pentru succes în viaţă şi în profesie mai ai nevoie şi de un dram de noroc... "
Un alt text primit de la un alt prieten de-al meu care m-a impresionat în mod remarcabil:
"Păi voi ştiţi cum se corectau lucrările scrise la Olimpiade în anii 90 - 2000 ? Se dădeau pe atunci examene fluviu - redacţionale - la olimpiade, şi numai copiii de X şi de Y luau premiul I. Păi, fetiţa mea a ajuns să fie internată la psihiatrie pentru că învăţa prea mult de frica notelor mici şi, în cele din urmă, a clacat nu a mai putut învăţa deloc pentru o perioadă.... Am avut enorm de suferit din pricina acestui lucru, au urmat tratamente, examene medicale perioadice, internări, şedinţe de psihoterapie şi multe altele. Iată cam cum se făcea corectura la olimpiade şi examene naţionale: se umplea o cancelarie cu o şleahtă de piz... cu studii superioare de toate vârstele, care mai de care, cu haine de blană, costumaţii scumpe de fiţe, neveste de mari puloşi din partidul de la putere de atunci, din judeţ. Se punea pe masă kilograme de "fursecuţe, pateuţe, biscuţele, sticksuri, suculeţe, cafeluţe, ţigărele", începea bârfa, curvărăsăreala şi totodată şi corectura. Nu mi-a venit a crede cum se corecta: totalmente superficial, fără nici-un fel de noimă. Se uitau aşa pe lucrări şi când vedea o piz... din asta crizată că scrie copilul un pic mai urât sau a folosit o exprimare mai stângace, începea să taie cu roşu prin lucrare fără să mai citească, aşa cum poate tăia lemne mă-sa de a fost cur... sau ţărancă. <
Deocamdată atât pentru această postare. Îmi cer scuze personal faţă de cititori că am permis un limbaj inadecvat, dar prostia unora poate fi poezia altora. Şi, am decis să le las neschimbate textele pentru ca să pun în evidenţă "charmul personal" al autorilor.
Pe curând,
Dr. Z
