ÎN "SFÂRCŞIT" MATURIZARE....

Şi iată că toţi colegii mei din liceu fac întrunire... ce minunat!!! Ard de nerăbdare să îi mai întâlnesc, chiar dacă ei au ajuns să învârtă "banii cu lopata" ca mici şi mari "întreprinzători", în timp ce alţii se bucură pe deplin de "plenar potenţial geniu-creator" în afaceri, informatică de gestiune şi contabilitate (ce denumire ţărănesco-cocalaricească de piţipoance expirate din ţara ţuicii) şi automatică-cibernetică IAR eu sunt încă un "agarici" sărac lipit pământului, un doctor la dispoziţia "scârbalvnicului mădular" al prostimii, un competent uncool, căruia "i se încinde procesorul dacă gândeşte 10 minute" etc... Clar că NU o să fiu prezent la această minunată întrunire deşi SINCER mi-e tare dor de ei pentru că i-am îndrăgit cel mai mult, deoarece încă mai am de luptat cu sărăcia şi nevoile, fricile şi groaza meseriei "cerului de opal" care este de fapt doctorul... Păi cum aş putea eu să dau ochii cu oameni care au făcut ceva în viaţă, au ştiut să se descurce cu toate cele, unii poate căsătoriţi, alţii privatizaţi sau mă rog, copii de privatizaţi, de autorităţi locale ale statului care evident îşi permiteau ce este mai frumos din lume şi cu care trebuia să ne purtăm "ca cu oul"... Ce rost ar avea să revin oare într-un grup care mă considera un "farting fellow", un "împuţit" ca să nu mai zic de "mincinos", un om care ne "faci de râs, pleacă de aici...." etc? Păi ei au astrograme de "duhuri evoluate", cu milioane de "reîncarnări în spate", cu "evoluţie înaltă", cu Mercur retrograd în Fecioară (asta însemna că s-au născut deştepţi geniali, în timp ce alţii se rugau la Dumnezeu să le mai rămână măcar mintea întreagă)!! Mie îmi este ruşine să mă prezint acolo, mă simt umilit printre atâţia oameni "ultracompetenţi" şi deştepţi. Ca să nu mai zic de înaintaşii pe care i-am avut, unul se purta ca un schizofrenic iar oltenii "cu studii superioare" se purtau evident... ca oltenii!! ... 
O doamnă care m-a ajutat pe mine şi care a fost ca o mamă apropiată sufletului meu a fost profesoara de chimie... Am iubit chimia până la capăt încât sunt dispus la rezidenţiat să aleg farmacologie clinică la care am fost strălucit în facultate.

Pentru mine colectivul didactic şi colegial al liceului îmi stârneşte şi amintiri frumoase dar şi îngrozitoare frustrări şi dureri care nu au nici-o explicaţie pentru apariţia lor, în afara blestemului Divin de a fi într-un loc şi timp total nepotrivit "duhului meu".



(Aceasta este un pamflet şi trebuie luat ca atare. Orice coincidenţă de orice natură cu realitatea este pur întâmplătoare şi nu aduce nici-un afront de nici-o natură oricărei persoane, instituţii, ţări sau altele, care ar putea fi corespunzătoare conţinutului acestui pamflet)