duminică, 13 iunie 2010

Ce inseamna sa inveti chirurgie in Romania de astazi - episodul 1

Caini - Anunturi adoptii caini

Iata-ma-s dupa aproximativ vreo 7 luni de rezidentiat in chirurgie si tot 7 luni de la ultima postare. Trebuie sa recunosc faptul ca in clinica unde ma aflu, in afara de profesor si de vreo cativa doctori, am intalnit cele mai pacatoase persoane posibile din aceasta lume, incat, intocmai ca in "Sufletul lui Dorian Gray" iti vine sa-i omori fara nici-un fel de ezitare. In primul si in primul rand am intalnit un fel de spirit nenorocit de sclavagism care cred ca se gaseste si in lumea civilizata dar poate mai estompat. Muncesti enorm pentru lucruri extrem de inutile, doar sub auspiciul dorintei de a "fura meserie" ca deh... romanii is cu meseria. Si uite asa te captusesti cu zeci de externari, sute de bilete de tot felul, zeci de mii de foi de observati si daca ai noroc cateva ore de mana a III-a a IV-a in sala de operății. Toate ca toate, uneori am avut impresia ca avansez cu lucrurile astea ca incep sa le prind, dar... evident... ele au ramas constante. Atunci ca orice chirurg - in devenire - mi-am orientat privirea plina de speranta spre sala de operatii, dar ochii mi s-au rasucit la fel de dezamagiti ca si in primul caz. Prima data mi s-a spus ca sunt prea mic ca sa fiu o manutza mai avansata si deci sunt cretin si idiot prin definitie - lucru pe care l-am acceptat pana la un moment dat ca fiind normal.. Apoi mi s-a spus ca nu sunt de specialitate si deci mie nu-mi trebuie chiar sa invat toate "cacaturile", toate "rahaturile" ca in piept nu e chiar ca in burta si deci lucrurile sunt diferite... asadar stateam cu orele ca prostul in sala, nici nu operam - dadeam pense si instrumente - si lasam pe colegii mei pilangii de neam mare, mari talente sa opereze mana a doua ( sa fi vazut cu cata mandrie, tupeu nesimtit si mai ales ingamfare eram comandat de acestia din urma: "comprese!", "pean", "kocher", etc. ) iar cand vroiam sa operez imi dadeau peste mana pentru ca deh... eram nepriceput, nu eram ca ei mana a II-a. Am trecut si peste asta, mai ales ca unii din astia "mana a II-a" imi sunt reali prieteni si care au incercat sa ma invete ceva. Cu toate acestea, oboseala, mizerii, invidie, orgolii a survenit ETERNA, VESNICA PROBLEMA A ACESTEI OMENIRII, SPÂRCÂIALA UNIVERSICA care este FEMEIA. Evident Dumnezeu in marea lui intelepciune universica i-a construiat acestuia din urma si o PULA care sa o conecteze la mufa femeii care se numeste si PIZDA. Si deci avand in vedere ca doua mufe de acelasi fel nu pot fi conectate, automat m-am lins pe bot de operatie mana a II-a. Evident MUFA conectata la PULA chirurgului primar cu vechime intra foarte frecvent in operatie, era de ales in sacrificiul meu, i se explica totul, i se raspundeau la toate intrebarile, i se deschideau toate usile, i se aratau toate solutiile, primea tot sprijinul si suportul, etc. asta doar pentru ca avea o gaura de 5 x 7.5 cm intre picioare, umeda, imputzita, jegoasa, cloaca de microbi si mizerii in care chirurgul primar are nevoie din cand in cand sa se usureze de un lichid alb vascos, urat mirositor care uneori poate fi plasat - mai usor - si in gura femeii care este mufa USB a acesteia. Asadar am zburat fara drept de comentarii din echipa care avea femeia in centrul ei. Deci recomandarea mea este:


 1. Nu angajati femei in echipa Dvs operatorie
 2. Fugiti de clinicile / echipele operatorii unde sunt femei incluse

 PIZDA este inamicul numarul 1 al Rezidentului care vrea sa invete chirurgie.

(curand - Episodul 2 al acestor relatari)