miercuri, 21 octombrie 2009

Despre un profesor care rar mai vezi astăzi: Dl Dr. Ciomu Naum!

Este vorba despre omul care m-a ajutat enorm în primii paşi ai carierei mele medicale. Se numeşte Dr. Ciomu. Da!! Acel medic de care şi-a bătut joc în mod nedrept opinia publică, ascunde în spatele acestei imagini de doi bai un om cu sufletul de cristal, care încă mai ţine la vechile şi onorabilele deziderate ale şcolii de odinioară ale profesorilor de Medicină. Un domn pasionat, care ştie să aprecieze efortul, care este imparţial, care nu ţine cont de "părinţii bazaţi" şi "pilangii" ai studenţilor Facultăţii de Medicină, un om modest şi totuşi de cea mai înaltă clasă şi deontologie profesională pe care l-am întâlnit până acum. Dr Ciomu este un anatomist desăvârşit, un doctor pasionat de meseria pe care o face, "drogat" de cunoaştere şi îmbunătăţire a propriilor performanţe intelectuale şi profesionale, un domn care ştie să îmbine umorul propriu cu seriozitatea făcându-se astfel permanent atractiv şi "interesant" la orele de curs şi lucrări practice ale Domniei sale. De la dânsul am învăţat primii paşi în medicină, faptul că "anatomia este fundamentul învăţământului şi cunoaşterii medicale", "respectul pentru organsimul uman şi cunoaşterea în detaliu a structurii şi funcţiei acestuia"; tot Dânsul ne spune că "numai cu sârguinţă şi cu multă pasiune poţi realiza visele la care accezi". Acest om era de-a dreptul fenomenal!! Ţin minte că de nenumărate ori încercam să-l "prind" cu diferite noţiuni foarte precise şi mărunte din cărţi vechi, de anatomie ale marilor genii mondiale din domeniu, iar Dumnealui nu numai că ştia exact fraza dar ştia şi pagina (numărul ei) unde am citit aşa ceva şi locul unde era situată poza, fraza, etc.  Spun "imparţial" pentru că acest domn profesor a susţinut întotdeauna pe cei care doreau / continuau să studieze anatomia, un profesor care a promovat şi promovează, sunt sigur, pe studenţii buni, conştiincioşi dar şi pe cei slabi care doreau să se perfecţioneze în domeniu. Nu pot să descriu activitatea Dumnealui la spital şi nici nu comentez profesia ca chirurg, pentru că eu nu sunt în măsura de a vorbi despre aşa ceva. Nu se poate comenta despre un chirurg şi activitatea unui medic până nu-l cunoşti şi nu-l vezi lucrând şi tratând pacienţii. Dar bineînţeles, în societatea decăzută şi autodistructivă în care trăim, nu mai contează sutele de vieţi salvate de un doctor, miile de zâmbete readuse pe chipurile celor năpăstuiţi de suferinţă, ci este nevoie doar de un singur eşec / greşeală - cu sau fără voia ta - ca să fie anulate toate celelalte merite obţinute cu nopţi pierdute şi ore de nesomn, cu neglijarea familiei, a celor apropiaţi medicului şi a propriei sănătăţi, doar pentru scopul creştin de a reintegra pe pacienţi în ceea ce ar trebui să se numească "sănătate", "viaţă" şi familie!! Spun doar un singur lucru: chiar dacă acest renumit doctor a greşit, toţi suntem suntem supuşi greşelii, chiar şi eu ca medic (!) pot greşi şi deci toată această tevatură "cretină" a unora privind cazul nefericit al Domniei sale nu dovedeşte decât lipsa bunului simţ, prostia presei şi a acestui neam care refuză să adopte cele mai elementare dogme ale unei civilizaţii creştine. S-a spus despre acest profesor că folosea cuvinte injurioase la adresa studenţilor şi / sau subalternilor săi : de când îl cunosc pe acest profesor nu l-am auzit în doi ani de zile scoţând vrun asemenea cuvânt la adresa cuiva!! Bine, pentru faptul că ne mustra "că nu reţinem ceea ce citim", "pentru că învăţăm insuficient", "pentru că suntem dezordonaţi în gândire" şi pentru că "lipsim de la ore" - ceea ce să ne ierte Dumnezeu studenţii lipsesc enorm de la stagiile obligatorii de la facultate, de parcă nu ar fi vorba de conştiinţa propriei pregătiri profesionale - asta nu însemnează că profesorul "administrează" cuvinte injurioase studenţilor săi!!... Dar mă rog, în ziua de astăzi nu mai poţi nici măcar să faci un compliment unei domnişoare că te trezeşti cu proces juridic de hărţuire sexuală!! Acest profesor este un exemplu demn de urmat de seriozitate, de bun simţ, de corectitudine şi "rectitudine a coloanei vertebrale" a Domniei sale. Examenele de anatomie pe care le-am susţinut cu Dânsul - 4 examene în anul I şi II pentru cei neavizaţi - au fost cele mai dure, cele mai serioase şi cele mai frumoase examene din facultate pe care le-am susţinut, domnul Dr. Ciomu ştiind să îmbine aerul academic cu cel al ţinutei deosebite la examen şi cu cel al respectului reciproc - student şi profesor - faţă de activitatea didactică universitară şi profesională privind predarea şi învăţarea anatomiei omului. Acest doctor, când intra studentul în  sala de anatomie la examen se ridica în picioare şi în mod personal examina cunoştinţele noastre la cadavru şi oase, iar apoi Domnia sa ne înmâna "urna cu subiecte" din care noi să tragem 3 bileţele pe care urma să le dezvoltăm la proba de expunere vorbită. Aceasta din urmă nu era cum sunt examenele de astăzi "în care studentul toarnă ca o poezie" ceea ce " a tocit" un an de zile, ci era ca o discuţie care punea în valoare înţelegerea şi integrarea cunoştinţelor dobândite pe parcusul anului.... şi din care evident profesorul îşi făcea rapid o imagine ce se afla în "cortexul" fiecăruia. Din mulţimea de profesori universitari şi preuniversitari "care mi-au trecut prin mână" nu am întâlnit nici-unul care să vină la curs de dimineaţă, zi de zi, la ora 7.30 la facultate şi să înceapă predarea "când doar câinii sunt în curtea facultăţii" şi nici-unul care să recite atât de frumos şi de exact versuri din "Ovidiu" în limba latină - pe care, printre multe alte limbi vechi şi noi, profesorul Ciomu o cunoaşte la perfecţie! De aici nu se poate trage decât o singură concluzie: că este evident faptul că acest om este de o imensă cultură medicală şi generală, cu respect profund pentru ceea ce înseamnă "Carte" la noi în ţară şi pentru Anatomie în particular, de o ţinută ireproşabilă şi în fine de o moralitate şi o valoare pe care ţara noastră e onorată că o "găzduieşte" în sânul său, pe lângă multe alte valori, şi pe care ar trebui să o "protejeze" mai mult!!

Vă mulţumim Domnule profesor, că existaţi şi că cineva ca Dumneavoastră se află în continuare la catedră respectându-se astfel dictonul creştin: "Omul care sfinţeşte locul!"

Dr. Radu Ionescu jr,
medic
21 octombrie 2009, ora 13