Şi nici duşmanul nu a biruit, dar nici "aleşii" nu au plecat cu "prada" întreagă. Cam aşa a fost examenul ăsta de rezidenţiat... şi cum totul, dar ABSOLUT totul a fost mediocru în viaţa , aşa a fost şi prestaţia mea la acest examen al "luminilor". Şi bineînţeles imaginea doctorilor "fatali", serioşi, băieţi de neamuri orientale amestecate cu români, nu a fost cu nimic afectată. Aşa că "vrăjmaşul" a cam biruit, întocmai cum am prezis.... şi va birui evident în continuare!! Oricum nici eu nu am fost foarte serios, încât să dărâm puterea vrăşmaşului cu toate forţele mele... aşa că pot zice situaţia mea a fost un fel de "orgie" între bine şi rău, o împăcare între Rai şi Iad, etc. Evident când i-am întrebat pe toţi cât au făcut, nu a existat nicăieri un punctaj mai mic ca al meu... şi evident ar fi trebuit să fiu de acord cu cererea de anonimat, dar când o să-mi apară numele pe internet se vor bucura toţi "duşmanii" mei da-le-ar Dumnezău să crape toţi, să greşească... etc. Şi dacă aţi vedea cine au luat notele cele mai mari... numai oameni care sigur nu s-ar potrivi caracterial şi psihic cu meseria de doctor: toate strâmbele, toate bâlbâitele, toate "piţipoancele", toţi "cocalarii", etc... Asta este...Şi ai dreacu aleg toţi specialităţi bune, ca să aleg eu după ei din alea proaste, şi dup-aia ei se retrag pe MF (n.a. medicină de "famelie") că să rămână posturile alea vacante dar bineînţeles eu de unde să mai ştiu atunci.... Mă rog, într-o săptămână se face repartiţia..... Acum nu mai urmează decât un haos total, în care toată "floarea cea vestită" a "întregului apus" îşi va alege "giuvaere" şi "pietre preţioase" ale specialităţilor medicale şi "ţirurgicale" ulterior urmând "plebea" să devoreze "resturile" care au căzut de la masa viitorilor lor "stăpâni". Umilitor nu-i aşa... şi cum România nu este Germania, dacă ai luat un post la ţară poţi să spui cu mâna pe inimă că soarta şi-a băgat p. în tine drept răsplată pentru 20 de ani chinuiţi de carte: o să ajungi să duci dorul la "bideul de porţelan" din baia de la cămin - măcar acolo nu te ploua şi nici frig nu era, dar nici în mijlocul porumbului / tarlalei - şi mai ales la RATB (transportul în comun la ţară se face cu "autovehicule" trase de "cai" putere!!) ca să nu mai spun şi dorul de calorifer şi utilităţi moderne. Aşa că ... viaţa este dură şi nefericită în spaţiul, timpul şi "evul" nostru....
Trebuie să vă mai spun că simt o lipsă îngrozitoare a ceva... îmi lipseşte ceva puternic: stresul!! Stresul te motivează enorm în viaţă, te ţine viu!! Iar pe mine, mă ţine viu şi activ stresul. Şi deci după ce termin de scris o să citesc "Obstetrica uterului cicatricial" şi "Tehnica naşterii". E interesant nu? Aş putea băga un mic şah. Cred că ultimul ar fi mai bun.
Dr. R.I.
Uite pe melodia asta le-aş primi eu la mine pe gagicile alea de au punctaj mai mare ca mine: :))
luni, 16 noiembrie 2009
joi, 12 noiembrie 2009
MALABSORBŢIA INTELECTUALĂ ... REZIDENŢIATUL ŞI FURIA LAPTELUI DE CUCK
-ştie pe dinafară "total" cele 899 de pagini, până şi virgula şi cuvintele de legătură
-să se descurce la examen cu cele doar 100.000 de grile învăţate pe dinafară
-ştie pe dinafară toate numele proprii, toate sindroamele, toate dozele, toate cifrele, toate denumirile, toate explicaţiile din Harrison şi toate bazaconiile pe care trebuie să le înveţi indiferent că eşti de acord cu ele sau nu (care sunt foarte multe), toate tehnicile operatorii şi toate stadializările TNM din acele capitole
-este sigur pe el 100% că ia cu punctaj foarte mare la examen
-reuşeşte să înveţe totul în vreo 7-8 luni şi să ia şi punctaj mare.... ba eu am auzit variante că unii au învăţat doar vreo 2-3 luni şi au luat primii....
-reuşeşte să citească de vreo 4-6 ori materia.... fără să doarmă poate, fără să iasă vreodată afară din casă în cele 7-8 luni de la absolvire, care citeşte 1 pagină/minut, etc.
Şi totuşi sunt unii care termină primii.... da!! Şi nu e nici din ăia care au stat acasă vreo 5 ani, nici din ăia cu creieru de 3 ori mai mare, ci din ăia care au frecat menta toată facultatea, plimba maşini străine prin curtea facultăţii pline cu gagici şi care opera în sală în timpul liber cu "tov. profesor", dovedind "un mare talent", un "plenar potenţial" curatoriu. Probabil că sunt genii uluitoare, cu memorie de elefant, deşi eu mă îndoiesc... Dar dacă îi iei la bani mărunţi poţi descoperi anumite indicii care te conduc în cu totul altă direcţie.
Duminică am examenul exact în momentul când toată lumea este la Biserică.... şi eu ştiu cât de bine trebuie să fii pregătit ca să iei un astfel de examen cu onoare... aşa că mărturisesc sincer că deşi am citit binişor de vreo 2 ani încoace nu-mi mai aduc aminte o cifra din rahaturile alea care mă întreabă ei darămite sindroame şi boli....
La astfel de examene, contează mai mult bafta şi "altele" decât să ştii carte, sunt sigur 100% că aşa este. Concurenţa pe "admis/respins" nu e chiar atât de aprigă, probabil că o să se umple ţara cu medici de familie, ginecologi şi ortopezi "microcefali", însă repartiţia te omoară, e criminală.
Abia aştept să primesc ajutorul Divin mult promis din Ceruri la acest examen, căci numai duhul care e plin de râvnă poate să facă faţă, carnea mea e mult prea neputincioasă. Abia aştept să biruiesc peste toţi "aleşii" şi "geniile carpatine" prezente la această examinare, în special femeile care sunt "foarte seriose" cu "broboada în cap" şi cu "cartea în braţe"....Probabil decât dacă se va pogorî foc din cer şi îi va mistui cu totul....Voi vă daţi seama ce "lumini" se vor strânge acolo la rezidenţiat? Păi ar fi cutezat oare neputinţa lor să apară aici fără să-i ajute Atotputernicul? Păi se va îndura Dumnezeu să-şi dea la o parte pe copiii Lui şi să mă ajute pe mine să avansez, eu care sunt ucigaş de suflete, cel mai mare curvar dintre toţi curvarii pământului, mastărlabagiu, destinat iadului unde focul nu se stinge şi viermele nu moare, cel mai mare rău făcător din lume şi "trădător" (cum îmi mai spun copiii de doctori, bazaţi)? Mă îndoiesc!!! Asta este!! Că trebuie să mărturisesc că la un asemenea examen numai Dumnezeu Însuşi e capabil să te ajute să faci o minune şi să iei primul. Dar la cât m-am rugat eu să iau primul înaintea duşmanilor la examenul de licenţă, tot păcatul a primat şi nu nevinovăţia mea şi ruga mea.... aş putea zice că aici , contrar Psalmilor Evreiesti, "vrăşmaşul a biruit asupra mea" şi probabil.... va birui mereu. Să se întărească o dată Domnul şi să mai biruesc şi eu, iar de data asta ar fi bine....
Probabil că am fost EXTREM DE PROST că nu m-am distrat toţi aceşti ani, că nu am fost măgar şi fără milă, că nu am fost în toate excursiile pe care mi le-am dorit eu, că nu am "ţapinat" aşa cum trebuia pe toţi duşmanii mei şi pe toţi ăia care îmi displăceau mie.... Am zis să fiu bun, să fiu cuminte, să "pun mâna să învăţ carte" ca să "ajut bolnavii" şi să devin "un om mare". Am dat la medicină într-o perioadă când doctorii sunt "prigoniţi" şi umiliţi în orice fel posibil, şi nu am dat nici pentru BANI şi nici pentru FUNCŢIE foarte mare .... aştept acum să primesc răsplata de la Dumnezeu.
O să vă şi spun data viitoare după examen ce şi cum...
Aşa că să-mi ţineţi pumnii şi să vă rugaţi pentru mine că e nenorocire..... Iar la duşmani: ce-mi doriţi voi mie, să vă dea Dumnezeu vouă, na!
Dr. R.I.
medic
marți, 10 noiembrie 2009
PRIETENII ŞI DUŞMANII
Bună ziua,
Aş dori să atrag atenţia "opiniei publice" asupra semnificaţiei de prieten, cel puţin din punct de vedere filozofic. Unii cred că prietenul este cel cu care te duci la băută, alţii cred că este cel cu care faci sex fără bani sau cel care nu te trădează nicio dată, mai bine zis cel care nu-ţi e duşman. Aşa-i? Trebuie să mărturisesc că atunci când este vorba de bani, renume, imagine sau competiţie prietenul cel mai bun îţi poate deveni cel mai crunt duşman... şi poate fi considerat normal pentru că până la urmă fiecare este pentru el şi omul în natura sa vulgară, este cel mai egoist posibil. Aşadar nu se mai cade să considerăm conceptul vechi de prieten, ci mai bine să reconsiderăm pe cel nou, care se numeşte mai bine zis "cunoştinţă". Din punct de vedere filozofic prietenul este "cel care ar face/a făcut pentru tine ce ai făcut şi tu pentru el". Aşadar cel care face mai mult pentru tine decât tu pentru el, acela se numeşte ocrotitor sau binefăcător, iar cel care a făcut mai puţin se numeşte protejat sau ocrotit; unul este superior, celălalt este inferior. Aşadar un prieten trebuie să fie egalul tău, trebuie să-ţi fie agreabil (şi reciproca), trebuie să fie aproape de tine (fizic şi intelectual), trebuie să te accepte, trebuie să-ţi înţeleagă nevoile, trebuie să te aprobe şi mai ales... trebuie să fie de acord, eventual să şi participe la acţiunile tale pentru a fi satisfăcut pe deplin dezideratul filozofic de mai sus. Şi bineînţeles RECIPROCA este oligatorie. După cum se vede în definiţie, cel care îşi alege prietenii tot acela îi şi denumeşte ca "prieteni". Păi ... la câţi de mulţi m-au declarat "prietenul" lor şi nu a au făcut nimic pentru mine, ba chiar unii la primul semn de slăbiciune, sau mai bine zis la "strâmbele" mincinoase ale altora - cu care sunt mai prieteni decât cu mine - s-au întors împotriva mea şi m-au trădat, ba unii chiar au început să facă ameninţări la adresa integrităţii mele sociale, economice şi morale. În ziua de astăzi prietenul nu mai este acel om în care te poţi baza la greu, ci a devenit batjocoritorul zilelor noastre, realul duşman de care trebuie să te temi: el sub aspectul bunelor intenţii şi gratitudini poate să fie cel mai periculos trădător, cel mai înverşunat duşman, cel mai "potent" pentru că tu, "prostul" care îl consideri prieten, îi împărtăşeşti toate secretele tale. Iată că nu definiţia prieteniei este problema, ci aplicabilitatea ei, adică felul în care ne alegem prietenii. Astăzi mai nesigur este prietenul decât duşmanul. Acesta din urmă, a avut măcar "bunul simţ" şi "moralitatea" de a se da pe faţă, singurul care stă departe de tine şi care chiar "te respectă" la adevarata ta valoare, şi care apreciază deci calitatea vieţii şi a actelor tale. Ba chiar, duşmanul poate fi singurul care să se dovedească "prieten la nevoie", care să te scoată din belea atunci când apelezi la el: acest lucru se explică prin fantezia duşmanilor de a deveni superiori adversarilor lor. Şi iată că totul constă într-o judecată profundă : acela de a departaja precis duşmanii şi prietenii noştrii. Păi eu în cariera mea, prietenii cei mai buni ai mei au fost din afara meseriei mele: colegii mei sub falsul titlu de "prieteni" îmi sunt cei mai crunţi duşmani, da chiar ei cu care îmi impart pâinea şi suferinţele zi de zi. Şi pentru ce mă duşmănesc? Pentru faptul că muncesc mai mult decât ei şi câştig mai mult decât ei pe căi cinstite şi curate, cu somn liniştit şi pentru că Prietenul meu Adevărat - Providenţa, Dumnezeu - este de nădejde şi nu mă trădează niciodată. Iată deci că societatea noastră a reunit conceptul de "duşman" şi "prieten" doar în termenul de Prieten însă departajat în "Prieten Adevărat" şi "Prieten simplu" sau "Prieten Fals". Păi un fals prieten este de fapt un duşman, chiar un duşman înverşunat şi nenorocit, cel mai rău dintre răi: un fel de lup cu blană de oaie. Femeile în schimb denumesc ca "prieteni" pe aceia care le batjocoresc ca "fecioare", cei care le "blowjob-esc", cei care le fac se fie mai "scârbalvnice" pentru viitor lor bărbat,.cei cu care se duc să facă nenumărate "scârbăciuni" şi "păcate" de care îmi e scârbă să pomenesc pe acest blog, cei care le înşeală şi până la urmă cei care le şi părăsesc şi le fac să devină "prostituate" ale evului nostru...Da! Şi pentru ele, cel mai de nădejde devine "amicul" care se ridică peste statutul de "prieten", amicul fiind cel care nu le necinsteste si nici nu le batjocoreste. Însă şi amicul în ziua de astăzi "luptă din răsputeri" pentru a deveni următorul "prieten".Iată deci că termenul de "amant" a fost înlocuit de prieten: acum există femei care au un soţ, un prieten şi foarte mulţi amici. Confuzia devine delirantă.Vă mai spun din experienţa proprie că TRĂDAREA VINE ÎNTOTDEAUNA DE LA CEI MAI APROPIAŢI AI TĂI, de la cunoscuţi. Pe viitor o să mai discutăm despre acest capitol. Tot ce vă sfătuiesc este să nu mai vulgarizaţi conceptul de prieten, ci mai bine să folosiţi o terminologie corectă în raport cu "caracterul oficial" al apropiaţilor Dvs.
Cu multă apreciere,
Un veşnic "prieten" / "amic" / "amant",
Dr. R. I.
Aş dori să atrag atenţia "opiniei publice" asupra semnificaţiei de prieten, cel puţin din punct de vedere filozofic. Unii cred că prietenul este cel cu care te duci la băută, alţii cred că este cel cu care faci sex fără bani sau cel care nu te trădează nicio dată, mai bine zis cel care nu-ţi e duşman. Aşa-i? Trebuie să mărturisesc că atunci când este vorba de bani, renume, imagine sau competiţie prietenul cel mai bun îţi poate deveni cel mai crunt duşman... şi poate fi considerat normal pentru că până la urmă fiecare este pentru el şi omul în natura sa vulgară, este cel mai egoist posibil. Aşadar nu se mai cade să considerăm conceptul vechi de prieten, ci mai bine să reconsiderăm pe cel nou, care se numeşte mai bine zis "cunoştinţă". Din punct de vedere filozofic prietenul este "cel care ar face/a făcut pentru tine ce ai făcut şi tu pentru el". Aşadar cel care face mai mult pentru tine decât tu pentru el, acela se numeşte ocrotitor sau binefăcător, iar cel care a făcut mai puţin se numeşte protejat sau ocrotit; unul este superior, celălalt este inferior. Aşadar un prieten trebuie să fie egalul tău, trebuie să-ţi fie agreabil (şi reciproca), trebuie să fie aproape de tine (fizic şi intelectual), trebuie să te accepte, trebuie să-ţi înţeleagă nevoile, trebuie să te aprobe şi mai ales... trebuie să fie de acord, eventual să şi participe la acţiunile tale pentru a fi satisfăcut pe deplin dezideratul filozofic de mai sus. Şi bineînţeles RECIPROCA este oligatorie. După cum se vede în definiţie, cel care îşi alege prietenii tot acela îi şi denumeşte ca "prieteni". Păi ... la câţi de mulţi m-au declarat "prietenul" lor şi nu a au făcut nimic pentru mine, ba chiar unii la primul semn de slăbiciune, sau mai bine zis la "strâmbele" mincinoase ale altora - cu care sunt mai prieteni decât cu mine - s-au întors împotriva mea şi m-au trădat, ba unii chiar au început să facă ameninţări la adresa integrităţii mele sociale, economice şi morale. În ziua de astăzi prietenul nu mai este acel om în care te poţi baza la greu, ci a devenit batjocoritorul zilelor noastre, realul duşman de care trebuie să te temi: el sub aspectul bunelor intenţii şi gratitudini poate să fie cel mai periculos trădător, cel mai înverşunat duşman, cel mai "potent" pentru că tu, "prostul" care îl consideri prieten, îi împărtăşeşti toate secretele tale. Iată că nu definiţia prieteniei este problema, ci aplicabilitatea ei, adică felul în care ne alegem prietenii. Astăzi mai nesigur este prietenul decât duşmanul. Acesta din urmă, a avut măcar "bunul simţ" şi "moralitatea" de a se da pe faţă, singurul care stă departe de tine şi care chiar "te respectă" la adevarata ta valoare, şi care apreciază deci calitatea vieţii şi a actelor tale. Ba chiar, duşmanul poate fi singurul care să se dovedească "prieten la nevoie", care să te scoată din belea atunci când apelezi la el: acest lucru se explică prin fantezia duşmanilor de a deveni superiori adversarilor lor. Şi iată că totul constă într-o judecată profundă : acela de a departaja precis duşmanii şi prietenii noştrii. Păi eu în cariera mea, prietenii cei mai buni ai mei au fost din afara meseriei mele: colegii mei sub falsul titlu de "prieteni" îmi sunt cei mai crunţi duşmani, da chiar ei cu care îmi impart pâinea şi suferinţele zi de zi. Şi pentru ce mă duşmănesc? Pentru faptul că muncesc mai mult decât ei şi câştig mai mult decât ei pe căi cinstite şi curate, cu somn liniştit şi pentru că Prietenul meu Adevărat - Providenţa, Dumnezeu - este de nădejde şi nu mă trădează niciodată. Iată deci că societatea noastră a reunit conceptul de "duşman" şi "prieten" doar în termenul de Prieten însă departajat în "Prieten Adevărat" şi "Prieten simplu" sau "Prieten Fals". Păi un fals prieten este de fapt un duşman, chiar un duşman înverşunat şi nenorocit, cel mai rău dintre răi: un fel de lup cu blană de oaie. Femeile în schimb denumesc ca "prieteni" pe aceia care le batjocoresc ca "fecioare", cei care le "blowjob-esc", cei care le fac se fie mai "scârbalvnice" pentru viitor lor bărbat,.cei cu care se duc să facă nenumărate "scârbăciuni" şi "păcate" de care îmi e scârbă să pomenesc pe acest blog, cei care le înşeală şi până la urmă cei care le şi părăsesc şi le fac să devină "prostituate" ale evului nostru...Da! Şi pentru ele, cel mai de nădejde devine "amicul" care se ridică peste statutul de "prieten", amicul fiind cel care nu le necinsteste si nici nu le batjocoreste. Însă şi amicul în ziua de astăzi "luptă din răsputeri" pentru a deveni următorul "prieten".Iată deci că termenul de "amant" a fost înlocuit de prieten: acum există femei care au un soţ, un prieten şi foarte mulţi amici. Confuzia devine delirantă.Vă mai spun din experienţa proprie că TRĂDAREA VINE ÎNTOTDEAUNA DE LA CEI MAI APROPIAŢI AI TĂI, de la cunoscuţi. Pe viitor o să mai discutăm despre acest capitol. Tot ce vă sfătuiesc este să nu mai vulgarizaţi conceptul de prieten, ci mai bine să folosiţi o terminologie corectă în raport cu "caracterul oficial" al apropiaţilor Dvs.
Cu multă apreciere,
Un veşnic "prieten" / "amic" / "amant",
Dr. R. I.
duminică, 8 noiembrie 2009
UNII SE EXTIND, ALŢII NU AU UNDE SĂ PUNĂ CAPUL
Motto: "Libertatea ta se sfârşeşte acolo unde începe libertatea celorlaţi"
Bună seara,
În timp ce piţipoancele şi cocalarii reuşesc în cele din urmă să cumpere tot mai multe terenuri şi să-şi extindă afacerile şi îşi îndeplinesc toate dorinţele lor, majoritatea nefericită a renunţat de mult la optimism şi tot ceea ce speră este să aibă unde să doarmă într-o noapte geroasă. În timp ce guvernele statelor lumii irosesc banii contribuabililor pe "vicii de procedură" şi aplicarea unor legi "cretine", fără de care lumea ar fi tot la fel de bună şi de sigură, alţii îşi numără centimile monetare pentru a face faţă cu greu cerinţelor de facturare indispensabile oricărei gospodării. În timp ce unii care s-au ajuns doar pentru că au descendenţă din "familii bune" şi îşi permit să ameninţe, chiar cu moartea unii dintre aceştia, pe cei care cândva le-au fost prieteni de nădejde, alţii nu sunt agreaţi pentru că "nu s-a uscat cerneala pe foaia de admitere". În timp ce unii proprietari îşi extind averile pentru că "muncesc din greu" sau pentru că sunt posesorii imaginii optime şi a "ideilor inovatoare", alţii îşi caută cu disperare un loc mizer în care să poată să locuiască o vreme, până apare un minim de certitudine în viaţa acelora. Şi pentru că Providenţa fie nu mai vrea - în mod sigur - fie nu mai e capabilă să ocârmuiască liberul arbitru al celor tari, se pare că societatea de astăzi se polarizează tot mai mult! Majoritatea, sunt săraci, fără libertate prea multă, care probabil vor fi toată viaţa lor "sclavi liberi" atât spiritual cât şi material ai acelora care au "tentacule" din ce în ce mai mari. Astfel nu mai este nimic posibil fără să ceri ajutor şi aprobare de la forurile superioare şi mai ales fără să "te lupţi" în vrun fel cu propria limitare. Şi bineînţeles pe măsură ce creşte libertatea celor bogaţi şi influneţi, şi nu arareori foarte corupţi, libertatea ta se restrânge din ce în ce mai mult. Oamenii, asemena pieselor de pe tabla de şah, îşi irosesc viaţa într-o lupă fără sens, fără sfârşit doar pentru victoria "regelui" lor care poate fi inpersonat de manager, director, profesor, "idol politic", etc. Aşa că pot spune cu mâna pe inimă că sensul în care se îndreaptă societatea de astăzi este din ce în ce mai decăzută, din ce în ce mai coruptă şi mai imorală, din ce în ce mai mincinoasă în "acte oficiale" şi mai ales cu o discrepanţă din ce în ce mai mare între aparenţele înşelătoare şi adevăratul scop din spatele acestora. Noua preoţie a acestei societăţi, avocatura şi dreptul, este destinată a genera nedreptate în locul dreptăţii, haos şi incertitudine prin "legarea la ochi a justiţiei care este oarbă dar ştie (!) pe unde merge". Astfel moralitatea unui avocat nu mai este recompensată prin binele universal ci prin beneficiul comisioanelor substanţiale. Aşadar, un criminal bogat are toate şansele să câştige o judecată cu un avocat bun, decât un om nevinovat dar sărac care este acuzat pe nedrept. Un avocat va recurge şi la minciună dacă este "obligat" de câştigurile atractive să aibă un rezultat favorabil în instanţă. Iată deci: ni se cere de către guverne şi state - lucru petrecut în toate timpurile - să fim morali, conştiincioşi, un exemplu (pe scurt) dar când vrem să ne exercităm drepturile, suntem întâmpinaţi de cele mai josnice laturi ale fiinţei umane. Până la urmă oricine îşi poate da seama că trăim într-o societate decăzută, în care cei "tari, aleşi şi bogaţi" au drepturi mult mai mari şi mai multe ca "plebea". Putem astfel spune că echitatea socială este o utopie probabil care nu va fi atinsă niciodată, iar Declaraţia Drepturilor Omului nu este decât un "pomelnic" al drepturilor minime ce îl poate avea un om, foarte adesea "necunoscute" majorităţii. Spre exemplu, eu habar nu am în ce constă Declaraţia Drepturilor Omului, iar în şcoală "sistemul" a avut foarte mare grijă ca "prostimea" să nu afle această declaraţie, ca nu cumva lumea să se ridice împotriva "sistemului". Aşa că spun încă o dată , echitatea este ceva ce în fapt şi în realitate nu va exista niciodată, decât probabil, în discursurile electorale ale conducătorilor lumii. Iar motivul pentru care aceste lucruri dezamăgitoare continuă să conducă lumea de astăzi este inechitatea educaţională a populaţiei, mai bine zis, nivelul scăzut de cultură intelectuală generală, care poate fi considerată "fiziologică" până la un punct, dar care dusă la extrem va erija în dezastru.
Cu stimă,
Dr. R.I.
Bună seara,
În timp ce piţipoancele şi cocalarii reuşesc în cele din urmă să cumpere tot mai multe terenuri şi să-şi extindă afacerile şi îşi îndeplinesc toate dorinţele lor, majoritatea nefericită a renunţat de mult la optimism şi tot ceea ce speră este să aibă unde să doarmă într-o noapte geroasă. În timp ce guvernele statelor lumii irosesc banii contribuabililor pe "vicii de procedură" şi aplicarea unor legi "cretine", fără de care lumea ar fi tot la fel de bună şi de sigură, alţii îşi numără centimile monetare pentru a face faţă cu greu cerinţelor de facturare indispensabile oricărei gospodării. În timp ce unii care s-au ajuns doar pentru că au descendenţă din "familii bune" şi îşi permit să ameninţe, chiar cu moartea unii dintre aceştia, pe cei care cândva le-au fost prieteni de nădejde, alţii nu sunt agreaţi pentru că "nu s-a uscat cerneala pe foaia de admitere". În timp ce unii proprietari îşi extind averile pentru că "muncesc din greu" sau pentru că sunt posesorii imaginii optime şi a "ideilor inovatoare", alţii îşi caută cu disperare un loc mizer în care să poată să locuiască o vreme, până apare un minim de certitudine în viaţa acelora. Şi pentru că Providenţa fie nu mai vrea - în mod sigur - fie nu mai e capabilă să ocârmuiască liberul arbitru al celor tari, se pare că societatea de astăzi se polarizează tot mai mult! Majoritatea, sunt săraci, fără libertate prea multă, care probabil vor fi toată viaţa lor "sclavi liberi" atât spiritual cât şi material ai acelora care au "tentacule" din ce în ce mai mari. Astfel nu mai este nimic posibil fără să ceri ajutor şi aprobare de la forurile superioare şi mai ales fără să "te lupţi" în vrun fel cu propria limitare. Şi bineînţeles pe măsură ce creşte libertatea celor bogaţi şi influneţi, şi nu arareori foarte corupţi, libertatea ta se restrânge din ce în ce mai mult. Oamenii, asemena pieselor de pe tabla de şah, îşi irosesc viaţa într-o lupă fără sens, fără sfârşit doar pentru victoria "regelui" lor care poate fi inpersonat de manager, director, profesor, "idol politic", etc. Aşa că pot spune cu mâna pe inimă că sensul în care se îndreaptă societatea de astăzi este din ce în ce mai decăzută, din ce în ce mai coruptă şi mai imorală, din ce în ce mai mincinoasă în "acte oficiale" şi mai ales cu o discrepanţă din ce în ce mai mare între aparenţele înşelătoare şi adevăratul scop din spatele acestora. Noua preoţie a acestei societăţi, avocatura şi dreptul, este destinată a genera nedreptate în locul dreptăţii, haos şi incertitudine prin "legarea la ochi a justiţiei care este oarbă dar ştie (!) pe unde merge". Astfel moralitatea unui avocat nu mai este recompensată prin binele universal ci prin beneficiul comisioanelor substanţiale. Aşadar, un criminal bogat are toate şansele să câştige o judecată cu un avocat bun, decât un om nevinovat dar sărac care este acuzat pe nedrept. Un avocat va recurge şi la minciună dacă este "obligat" de câştigurile atractive să aibă un rezultat favorabil în instanţă. Iată deci: ni se cere de către guverne şi state - lucru petrecut în toate timpurile - să fim morali, conştiincioşi, un exemplu (pe scurt) dar când vrem să ne exercităm drepturile, suntem întâmpinaţi de cele mai josnice laturi ale fiinţei umane. Până la urmă oricine îşi poate da seama că trăim într-o societate decăzută, în care cei "tari, aleşi şi bogaţi" au drepturi mult mai mari şi mai multe ca "plebea". Putem astfel spune că echitatea socială este o utopie probabil care nu va fi atinsă niciodată, iar Declaraţia Drepturilor Omului nu este decât un "pomelnic" al drepturilor minime ce îl poate avea un om, foarte adesea "necunoscute" majorităţii. Spre exemplu, eu habar nu am în ce constă Declaraţia Drepturilor Omului, iar în şcoală "sistemul" a avut foarte mare grijă ca "prostimea" să nu afle această declaraţie, ca nu cumva lumea să se ridice împotriva "sistemului". Aşa că spun încă o dată , echitatea este ceva ce în fapt şi în realitate nu va exista niciodată, decât probabil, în discursurile electorale ale conducătorilor lumii. Iar motivul pentru care aceste lucruri dezamăgitoare continuă să conducă lumea de astăzi este inechitatea educaţională a populaţiei, mai bine zis, nivelul scăzut de cultură intelectuală generală, care poate fi considerată "fiziologică" până la un punct, dar care dusă la extrem va erija în dezastru.
Cu stimă,
Dr. R.I.
joi, 5 noiembrie 2009
LIMBA DULCE ŞI FRUMOASĂ CE-O VORBIM.....DESPRE ÎNJURĂTURI
Bună seara, "fir-aţi ai dracului să fiţi",
Românii toţi mari şi mici, graşi şi slabi, săraci şi bogaţi, cretini şi intelectuali, de toate naţiile şi de toate etniile toţi zic într-un gând: "fir-ar / -aţi ai dracului" eventual adăugând "dar astă şi mâine", "să fiţi" etc. Şi pentru că limba noastra este o limbă de circulaţie internaţională vorbită evident de sute de miliarde de oameni de pe această planetă, am putea să discutăm azi şi despre înjurături. Nici-o limbă, nici-o papilă gustativă, nici-un popor nu e capabil pe acest pământ de atâtea orori lingvistice ca frumoasa limbă ce-o vorbim, mai ales din punct de vedere al înjurăturilor şi al blestemelor "de buzunar", de conversaţie aş putea zice!! Eu fiind doctor, cele mai frumoase şi "înţelepte" înjurături le-am auzit de la colegii mei chirurgii!! Bineînţeles toţi sunt născuţi "talentoşi" şi mai ales "învăţaţi", "cacademicieni" aş putea zice. Şi nu ştiu ce naiba au toţi cu Dumnezeu, cu Sfintele Lui Paşti, cu Hristos şi cu morţii mamelor interlocutorilor. Asta evident înaintea faptului că ei vorbesc tot timpul de vulva rezidentelor, de parcă ar vrea să bage limba în ea. Aaaa.... Şi dacă le spui că de ce înjură se uită chirurgii la tine de parcă ar fi cei mai importanţi oameni din lume, născuţi deştepţi etc... asta lăsând la o parte că sunt recrutaţi dintre cei mai "slabi" studenţi. Iată cam cum înjură un chirurg care îi alunecă o sutură din pricina lui , la noi în ţară în sala de operaţie: "Futu-ţi paştele şi dumnezeii mă-tii să-ţi fut în cristoşii mă-tii dar astă' şi mâine de sutură!!" şi multe altele pentru care mi-e scârbă să vorbesc aici. În schimb interniştii sunt nişte crizaţi impotenţi, frivoli şi frustraţi pe deasupra: cunosc eu un mare om erudit cu pretenţii care toată ziua zicea "fir-ar al dracului să fie" - el era cu "dracu gol" în gură - pentru că era atât de deştept încât creierul lui găsea necesar d.p.d.v ştiinţific, medical şi "cacademic" să înjure. Ţăranii, orăşenii, oltenii, moldovenii toate cnezatele şi voievodatele înjură şi toate cu adresă de ură la Dumnezeu. Oare oamenii ăştia nu se gândesc că cuvintele Domnului "Veţi da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor scos din gură!" se vor împlini negreşit? Şi atunci de ce înjurăm, de ce înjură omul? Oare chiar atât de mari sunt necazurile noastre încât merită să ne facem prieteni cu Diavolul şi aducem "cântece de laudă", el care în mod sigur e sursa netăgăduită a tutuor "belelor" din viaţa noastră, alea care ne fac să înjurăm? Şi înjurăm, şi "dăm dracului" încă un păcat, şi când vine răsplata pentru toate faptele noastre noi nu ne gândim "de ce oare Doamne?", dar mai adăugăm şi un "fir-ar al dracului să fie!"... Copiii încep să înjure pentru că aud la părinţii lor, şi astfel ei cred că "drăcuirea" este o probă de maturitate la fel ca şi multe alte păcate "împrumutate" de la părinţi şi anturaj. Cunosc un beţivan care îl înjura şi îl blestema pe D-zeu ori de cât ori avea ocazia, şi mai ştiu că a murit spânzurat în cele din urmă într-o stare de sărăcie şi mizerie greu de imaginat în secolul XXI. Odată a venit la mine la cabinet şi mă ruga să-i dau ceva că "îl vede pe necuratul la geam!". Un alt fost comunist, propagandist a făcut-o curvă" pe Sf. Fecioară Maria şi a orbit pe loc!! Tot satul ştia!! Şi deci oare aceste nenorociri derivate din păcatele gurii nu ar trebui să ne atragă şi nouă atenţia? Scuzaţi-mă dar la cât de inteligenţi şi de moderni se cred unii, că "vezi Doamne" suntem în secolul XXI, al luminii, când îi aud cum înjură "creşte inima în mine" dându-mi seama cât de proşti sunt! Mai proşti decât ăia de acum 2000 de ani care nu aveau mintea să se gândească la atâtea înjurături. Biblia ne spune că înjurătura este un păcat împotriva Duhului Sfânt, care o dată înfăptuit nu poate fi iertat în vecii vecilor - adică Iisus Hristos nu-l iartă - şi deci, oricine cu păcat va fi "scărpinat în cur" de Satana în iad. Aşa că aduceţi în continuare "cântări de laudă"!! La ţară a venit o babă de la Biserică în Postul Mare, într-o Duminică acasă şi a început să înjure puii : "fir-aţi ai dracului să fiţi cu carnea de pe voi că nu intraţi în coteţ!!". Eu i-am răspuns : "Da, da! Ai dracului cu carnea, dar e bună carnea când o mănânci!! Ce-ai babo de faci atâtea păcate" , la care ea mi-a răspuns: "Eu nu am nici-un păcat, fir-i-ai al dracului să fii!". Mi s-a făcut greaţă....
Vă dau un filmuleţ să vedeţi în 3 minute câte înjurături pot să fie pronunţate şi cât de urât poate să vorbească o femeie de 82 de ani, provocată la telefon de un cocalar probabil din sat de la ea:
Sănătate şi numai bine,
Doftoru'
PS: aştept comenturile voastre pe anonim. Să-mi spuneţi câte înjurături auziţi!!
Românii toţi mari şi mici, graşi şi slabi, săraci şi bogaţi, cretini şi intelectuali, de toate naţiile şi de toate etniile toţi zic într-un gând: "fir-ar / -aţi ai dracului" eventual adăugând "dar astă şi mâine", "să fiţi" etc. Şi pentru că limba noastra este o limbă de circulaţie internaţională vorbită evident de sute de miliarde de oameni de pe această planetă, am putea să discutăm azi şi despre înjurături. Nici-o limbă, nici-o papilă gustativă, nici-un popor nu e capabil pe acest pământ de atâtea orori lingvistice ca frumoasa limbă ce-o vorbim, mai ales din punct de vedere al înjurăturilor şi al blestemelor "de buzunar", de conversaţie aş putea zice!! Eu fiind doctor, cele mai frumoase şi "înţelepte" înjurături le-am auzit de la colegii mei chirurgii!! Bineînţeles toţi sunt născuţi "talentoşi" şi mai ales "învăţaţi", "cacademicieni" aş putea zice. Şi nu ştiu ce naiba au toţi cu Dumnezeu, cu Sfintele Lui Paşti, cu Hristos şi cu morţii mamelor interlocutorilor. Asta evident înaintea faptului că ei vorbesc tot timpul de vulva rezidentelor, de parcă ar vrea să bage limba în ea. Aaaa.... Şi dacă le spui că de ce înjură se uită chirurgii la tine de parcă ar fi cei mai importanţi oameni din lume, născuţi deştepţi etc... asta lăsând la o parte că sunt recrutaţi dintre cei mai "slabi" studenţi. Iată cam cum înjură un chirurg care îi alunecă o sutură din pricina lui , la noi în ţară în sala de operaţie: "Futu-ţi paştele şi dumnezeii mă-tii să-ţi fut în cristoşii mă-tii dar astă' şi mâine de sutură!!" şi multe altele pentru care mi-e scârbă să vorbesc aici. În schimb interniştii sunt nişte crizaţi impotenţi, frivoli şi frustraţi pe deasupra: cunosc eu un mare om erudit cu pretenţii care toată ziua zicea "fir-ar al dracului să fie" - el era cu "dracu gol" în gură - pentru că era atât de deştept încât creierul lui găsea necesar d.p.d.v ştiinţific, medical şi "cacademic" să înjure. Ţăranii, orăşenii, oltenii, moldovenii toate cnezatele şi voievodatele înjură şi toate cu adresă de ură la Dumnezeu. Oare oamenii ăştia nu se gândesc că cuvintele Domnului "Veţi da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor scos din gură!" se vor împlini negreşit? Şi atunci de ce înjurăm, de ce înjură omul? Oare chiar atât de mari sunt necazurile noastre încât merită să ne facem prieteni cu Diavolul şi aducem "cântece de laudă", el care în mod sigur e sursa netăgăduită a tutuor "belelor" din viaţa noastră, alea care ne fac să înjurăm? Şi înjurăm, şi "dăm dracului" încă un păcat, şi când vine răsplata pentru toate faptele noastre noi nu ne gândim "de ce oare Doamne?", dar mai adăugăm şi un "fir-ar al dracului să fie!"... Copiii încep să înjure pentru că aud la părinţii lor, şi astfel ei cred că "drăcuirea" este o probă de maturitate la fel ca şi multe alte păcate "împrumutate" de la părinţi şi anturaj. Cunosc un beţivan care îl înjura şi îl blestema pe D-zeu ori de cât ori avea ocazia, şi mai ştiu că a murit spânzurat în cele din urmă într-o stare de sărăcie şi mizerie greu de imaginat în secolul XXI. Odată a venit la mine la cabinet şi mă ruga să-i dau ceva că "îl vede pe necuratul la geam!". Un alt fost comunist, propagandist a făcut-o curvă" pe Sf. Fecioară Maria şi a orbit pe loc!! Tot satul ştia!! Şi deci oare aceste nenorociri derivate din păcatele gurii nu ar trebui să ne atragă şi nouă atenţia? Scuzaţi-mă dar la cât de inteligenţi şi de moderni se cred unii, că "vezi Doamne" suntem în secolul XXI, al luminii, când îi aud cum înjură "creşte inima în mine" dându-mi seama cât de proşti sunt! Mai proşti decât ăia de acum 2000 de ani care nu aveau mintea să se gândească la atâtea înjurături. Biblia ne spune că înjurătura este un păcat împotriva Duhului Sfânt, care o dată înfăptuit nu poate fi iertat în vecii vecilor - adică Iisus Hristos nu-l iartă - şi deci, oricine cu păcat va fi "scărpinat în cur" de Satana în iad. Aşa că aduceţi în continuare "cântări de laudă"!! La ţară a venit o babă de la Biserică în Postul Mare, într-o Duminică acasă şi a început să înjure puii : "fir-aţi ai dracului să fiţi cu carnea de pe voi că nu intraţi în coteţ!!". Eu i-am răspuns : "Da, da! Ai dracului cu carnea, dar e bună carnea când o mănânci!! Ce-ai babo de faci atâtea păcate" , la care ea mi-a răspuns: "Eu nu am nici-un păcat, fir-i-ai al dracului să fii!". Mi s-a făcut greaţă....
Vă dau un filmuleţ să vedeţi în 3 minute câte înjurături pot să fie pronunţate şi cât de urât poate să vorbească o femeie de 82 de ani, provocată la telefon de un cocalar probabil din sat de la ea:
Sănătate şi numai bine,
Doftoru'
PS: aştept comenturile voastre pe anonim. Să-mi spuneţi câte înjurături auziţi!!
miercuri, 4 noiembrie 2009
LA CE EŞTI STUDENTĂ DRAGĂ?
Bună seara,
Şi când vezi câte cocalare sunt pe mess, cât de periculoase şi cât de fiţoase cu cizmuliţe, cu prezervative în geantă şi cu părul îndreptat cu placa îţi vine efectiv să-ţi dai cu "ciocanu" în cap. Dar toate vorbesc cam cu mulţi "ş", " î " şi mulţi "o". Când le vezi cum se îmbracă zici că sunt de cele mai ale dreacu fiţe, dar când îţi calcă în cabinet şi când se dezbracă o vezi cu chiloţii "cu aţă în şanţul interfesier" murdari şi cum iese un duh de "afumătură la gura sobei" din lăuntrul hainelor de lux. Şi uite aşa aceste nenorocite ţărănci devenite brusc intelectuale cu diplomă şi cu figuri pe ele le poţi întâlni oriunde. Şi ele, evident, vin în majoritatea cazurilor din acele Cnezate şi Voievodate în care se vorbeşte cu "ş", " î " şi "o" dar foarte puţine din oraşe - că alea din oraşe sunt super cocalare şi super "intelectuale" - majoritatea din locuri aerisite şi cu "vulcani" noroioşi, unde animalele odată libere încă mai suportă povara "jugului prostiei" omeneşti. Aceste femele care, iniţial la ţară au primit nume "cocalariceşti" consacrate - Roberta, Manuela, Sânziana, Valentina, Ecaterina, etc - şi care provin din localităţi care se termină în diverse sufixe specifice nouă - "-ăşti", "-eşti", "-oaia", "-eni", "-ici", "-ele" etc. - primesc numai note maxime al şcolile pitoreşti din aceste zone, şi după aceea "accesează" instituţiile private - filiale universitare - şi de stat din marele oraşe al "lumii". Ele după ce în prealabil făceau "free natural rustic sex" devin dintr-o dată femei de calitatea "întâia". Poate descrierea mea pare speculativă şi indefinită dar o să vă rog să căutaţi mai bine în următoarele instituţii şi acolo veţi găsi grămadă:
- PSIHOLOGIE: că pe ţărănci le interesează evident "mintea omului" şi cum să "reguleze creierul bărbatului".
- FINANŢE BĂNCI, CONTABILITATE, porcării din astea: că dacă ai bani nu mai e nevoie să "mulgi ţapul lu gică căruţaşu" şi nici să "mulgi vaca".
- DREPT
- Liceul ECONOMIC: evident, ca să poţi să vinzi şi tu 200gr de ţuică cum face "Frufa de la mat".
- ASISTENTĂ MEDICALĂ: ca să iei "şubuc" şi fii "tare-mare" prin spitale şi să fii ca în filmul "ER".
- ASISTENŢĂ SOCIALĂ: să ai şi tu fa o diplomă;
- STOMATOLOGIE: ca să fie şi uşor, şi cu bănet, şi fii şi tu "doctoră" cum e "doctora"din sat care dă "raţetă" la "ţaţe".
- SOCIOLOGIE, ŞTIINŢE POLITICE, etc: ca să fi şi tu la televizor cum sunt "coţocârlele" alea de "fac baie la cadă, nu ca noi la lighean, fa!", "stau la oraş, la balcon" şi au "maşină mică"!!
- şi multe alte instituţii cu -GIE la sfărşit...
Şi la oraş evident au mess: să vezi ce poze "porno" îşi pun, şi ce id-uri îşi dau: vally, andruţa_creaţa, teo_honey, anutza_bombonik, frumusik, etc. V-aş spune mai mult dar mi-a murit inspiraţia.
Pentru ca să vă daţi seama cam despre cine e vorba vă dau un filmuleţ:
Adios! şi sănătate
Dracu de la medicină :))))
Şi când vezi câte cocalare sunt pe mess, cât de periculoase şi cât de fiţoase cu cizmuliţe, cu prezervative în geantă şi cu părul îndreptat cu placa îţi vine efectiv să-ţi dai cu "ciocanu" în cap. Dar toate vorbesc cam cu mulţi "ş", " î " şi mulţi "o". Când le vezi cum se îmbracă zici că sunt de cele mai ale dreacu fiţe, dar când îţi calcă în cabinet şi când se dezbracă o vezi cu chiloţii "cu aţă în şanţul interfesier" murdari şi cum iese un duh de "afumătură la gura sobei" din lăuntrul hainelor de lux. Şi uite aşa aceste nenorocite ţărănci devenite brusc intelectuale cu diplomă şi cu figuri pe ele le poţi întâlni oriunde. Şi ele, evident, vin în majoritatea cazurilor din acele Cnezate şi Voievodate în care se vorbeşte cu "ş", " î " şi "o" dar foarte puţine din oraşe - că alea din oraşe sunt super cocalare şi super "intelectuale" - majoritatea din locuri aerisite şi cu "vulcani" noroioşi, unde animalele odată libere încă mai suportă povara "jugului prostiei" omeneşti. Aceste femele care, iniţial la ţară au primit nume "cocalariceşti" consacrate - Roberta, Manuela, Sânziana, Valentina, Ecaterina, etc - şi care provin din localităţi care se termină în diverse sufixe specifice nouă - "-ăşti", "-eşti", "-oaia", "-eni", "-ici", "-ele" etc. - primesc numai note maxime al şcolile pitoreşti din aceste zone, şi după aceea "accesează" instituţiile private - filiale universitare - şi de stat din marele oraşe al "lumii". Ele după ce în prealabil făceau "free natural rustic sex" devin dintr-o dată femei de calitatea "întâia". Poate descrierea mea pare speculativă şi indefinită dar o să vă rog să căutaţi mai bine în următoarele instituţii şi acolo veţi găsi grămadă:
- PSIHOLOGIE: că pe ţărănci le interesează evident "mintea omului" şi cum să "reguleze creierul bărbatului".
- FINANŢE BĂNCI, CONTABILITATE, porcării din astea: că dacă ai bani nu mai e nevoie să "mulgi ţapul lu gică căruţaşu" şi nici să "mulgi vaca".
- DREPT
- Liceul ECONOMIC: evident, ca să poţi să vinzi şi tu 200gr de ţuică cum face "Frufa de la mat".
- ASISTENTĂ MEDICALĂ: ca să iei "şubuc" şi fii "tare-mare" prin spitale şi să fii ca în filmul "ER".
- ASISTENŢĂ SOCIALĂ: să ai şi tu fa o diplomă;
- STOMATOLOGIE: ca să fie şi uşor, şi cu bănet, şi fii şi tu "doctoră" cum e "doctora"din sat care dă "raţetă" la "ţaţe".
- SOCIOLOGIE, ŞTIINŢE POLITICE, etc: ca să fi şi tu la televizor cum sunt "coţocârlele" alea de "fac baie la cadă, nu ca noi la lighean, fa!", "stau la oraş, la balcon" şi au "maşină mică"!!
- şi multe alte instituţii cu -GIE la sfărşit...
Şi la oraş evident au mess: să vezi ce poze "porno" îşi pun, şi ce id-uri îşi dau: vally, andruţa_creaţa, teo_honey, anutza_bombonik, frumusik, etc. V-aş spune mai mult dar mi-a murit inspiraţia.
Pentru ca să vă daţi seama cam despre cine e vorba vă dau un filmuleţ:
Adios! şi sănătate
Dracu de la medicină :))))
marți, 3 noiembrie 2009
Buna ziua,
Hai că astăzi am observat cât de nenorocite sunt uneori muierile. Am avut în facultate mai multe colege fete, care s-au cuplat cu băieţi buni, copii de profesori universitari, asta doar după ce s-au distrat cu "cocalari" cu bani. În liceu şi în facultate - cel puţin la început - nu eram curtat de loc de nici-o fată, asta pentru că nu aveam bani, nu aveam maşină şi evident... nu eram cocalar!! Acum însă au început să sară toate grămadă, pentru că "sfânta taină a curviei" a fost până la urmă părăsită şi "mintea" le-a venit "paraşutelor" la cap. Interesant nu? Evident toate au fost "domnişoare" înaintea ta cu doar 6 luni, şi au fost "sparte" doar de un "hăndrălău" dinaintea ta, la care "inocenta" a avut ghinionul de a fi "păcălită". Dacă tânărul ginere ar fi prost suficient să creadă, şi la "insistenţele" măgulitoare ale fetei, chiar va crede, atunci târfa a pus "gheara" pe un băiat bun. Prostu se duce şi o prezintă la familie ca "aleasa inimii lui", iar familia zice evident "fată bună de la medicină / economistă / juristă", pe când ea este o dicksucker-iţă profesionistă, o blowjob - istă nenorocită care toată facultatea a lustruit "bastoanele" cocalarilor cu părul creţ ăia care strigă "alla, alla" prin curtea facultăţii, şi care fumează Kent 4 cu apă plată în "volsvagăne". Bineînţeles vine anul terminal al facultăţii, iar după ce cocalarii au "folosit-o" drept "peştoaică" şi deci "ochelarii de firmă" şi addidaşii de la "Nike" originali nu mai asigură viitorul iar Volsvagănele nu mai ţin de cald, ci evident viitorul rămâne doar în mâna băieţilor buni dar timizi, fraieri şi care put a transpiraţie, FETELE noastre decid să-işi ofere "poarta raiului" acestora din urmă.... Să vedeţi în anul VI la mine in Facultatea Bordel ce au început să sară toate tutele călare, mai ales după ce am terminat!! Le-au venit mintea la cap. Problema lor, că dacă eu sunt printre "cei mai buni" din facultate nu sunt şi printre cei mai fraieri. Aia e!! Ce a ajuns societatea noastră, de ce este în stare o femeie să facă în tinereţe pentru un moş cu bani sau un cocalar cu "ţepi în frunte" care îşi dă cu "şprei de firmă" - asta pentru că nu mai are timp să se spele - şi care are motoscuter de îl "pârţâie" prin spatele blocurilor din "Bucale"!!!! Şi nici nu sunt şterse bine la fund tutele astea, şi să vedeţi ce semeţie au ele când este vorba de renumele lor, "de pregătirea lor profesională"!! De ce este în stare o femeie să facă, doar ca să se ajungă în viaţă!! Câtă terfeleală, cât compromis, doar ca să se dea mare în faţa prietenelor ei, doar pentru a fi cu "un cocalar de familie bună", cu BMW şi cu tată "hotelier"!!! Eu am iubit foarte mult pe cineva asemănător cu o tută din astea. Atunci nu mă băga în seamă. Acum, ei i-ar fi plăcut să fie cu mine: ea a ajuns o ţărancă - între ţărani, evident, la ţară - iar eu sunt domnul doctor de la oraş. Aşa că.... frumoase "cuconiţe" aveţi grijă cu cine "cădeţi" în tinereţe ca să nu vă rataţi viitorul. Promit că o să revin pe viitor, pe marginea acestui subiect....Iar pentru băieţi am un singur sfat:
DACĂ VĂ ABUREŞTE VREUNA ÎN STILUL CUM AM ZIS MAI SUS, CLAR !!!! SUNTEŢI MINŢIŢI ÎN STIL MARE.... IAR CE E MAI TRAGIC, FEMEIA / GAGICA ÎŞI RÂDE DE VOI ÎN SINEA EI CĂ SUNTEŢI PROŞTI ŞI CĂ "AŢI PUS BOTU"!!!
Pentru că sa vedeţi ca am dreptate vă pun un filmuleţ ce l-am găsit pe YouTube (fără permisiune):
Vă mulţumesc şi .... atenţie!!! Aveţi grijă că ispita este mare!!
Un doctor care nu poate fi prostit uşor!!
Hai că astăzi am observat cât de nenorocite sunt uneori muierile. Am avut în facultate mai multe colege fete, care s-au cuplat cu băieţi buni, copii de profesori universitari, asta doar după ce s-au distrat cu "cocalari" cu bani. În liceu şi în facultate - cel puţin la început - nu eram curtat de loc de nici-o fată, asta pentru că nu aveam bani, nu aveam maşină şi evident... nu eram cocalar!! Acum însă au început să sară toate grămadă, pentru că "sfânta taină a curviei" a fost până la urmă părăsită şi "mintea" le-a venit "paraşutelor" la cap. Interesant nu? Evident toate au fost "domnişoare" înaintea ta cu doar 6 luni, şi au fost "sparte" doar de un "hăndrălău" dinaintea ta, la care "inocenta" a avut ghinionul de a fi "păcălită". Dacă tânărul ginere ar fi prost suficient să creadă, şi la "insistenţele" măgulitoare ale fetei, chiar va crede, atunci târfa a pus "gheara" pe un băiat bun. Prostu se duce şi o prezintă la familie ca "aleasa inimii lui", iar familia zice evident "fată bună de la medicină / economistă / juristă", pe când ea este o dicksucker-iţă profesionistă, o blowjob - istă nenorocită care toată facultatea a lustruit "bastoanele" cocalarilor cu părul creţ ăia care strigă "alla, alla" prin curtea facultăţii, şi care fumează Kent 4 cu apă plată în "volsvagăne". Bineînţeles vine anul terminal al facultăţii, iar după ce cocalarii au "folosit-o" drept "peştoaică" şi deci "ochelarii de firmă" şi addidaşii de la "Nike" originali nu mai asigură viitorul iar Volsvagănele nu mai ţin de cald, ci evident viitorul rămâne doar în mâna băieţilor buni dar timizi, fraieri şi care put a transpiraţie, FETELE noastre decid să-işi ofere "poarta raiului" acestora din urmă.... Să vedeţi în anul VI la mine in Facultatea Bordel ce au început să sară toate tutele călare, mai ales după ce am terminat!! Le-au venit mintea la cap. Problema lor, că dacă eu sunt printre "cei mai buni" din facultate nu sunt şi printre cei mai fraieri. Aia e!! Ce a ajuns societatea noastră, de ce este în stare o femeie să facă în tinereţe pentru un moş cu bani sau un cocalar cu "ţepi în frunte" care îşi dă cu "şprei de firmă" - asta pentru că nu mai are timp să se spele - şi care are motoscuter de îl "pârţâie" prin spatele blocurilor din "Bucale"!!!! Şi nici nu sunt şterse bine la fund tutele astea, şi să vedeţi ce semeţie au ele când este vorba de renumele lor, "de pregătirea lor profesională"!! De ce este în stare o femeie să facă, doar ca să se ajungă în viaţă!! Câtă terfeleală, cât compromis, doar ca să se dea mare în faţa prietenelor ei, doar pentru a fi cu "un cocalar de familie bună", cu BMW şi cu tată "hotelier"!!! Eu am iubit foarte mult pe cineva asemănător cu o tută din astea. Atunci nu mă băga în seamă. Acum, ei i-ar fi plăcut să fie cu mine: ea a ajuns o ţărancă - între ţărani, evident, la ţară - iar eu sunt domnul doctor de la oraş. Aşa că.... frumoase "cuconiţe" aveţi grijă cu cine "cădeţi" în tinereţe ca să nu vă rataţi viitorul. Promit că o să revin pe viitor, pe marginea acestui subiect....Iar pentru băieţi am un singur sfat:
DACĂ VĂ ABUREŞTE VREUNA ÎN STILUL CUM AM ZIS MAI SUS, CLAR !!!! SUNTEŢI MINŢIŢI ÎN STIL MARE.... IAR CE E MAI TRAGIC, FEMEIA / GAGICA ÎŞI RÂDE DE VOI ÎN SINEA EI CĂ SUNTEŢI PROŞTI ŞI CĂ "AŢI PUS BOTU"!!!
Pentru că sa vedeţi ca am dreptate vă pun un filmuleţ ce l-am găsit pe YouTube (fără permisiune):
Vă mulţumesc şi .... atenţie!!! Aveţi grijă că ispita este mare!!
Un doctor care nu poate fi prostit uşor!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)